ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Președintele Klaus Iohannis se prezintă astăzi în fața electoratului ca un adversar al PSD, dar și ca un luptător împotriva corupției politicienilor.

Pe 22 ianuarie, președintele a ieșit în mijlocul manifestanților din București, „ca să-mi arăt indignarea. O gașcă de oameni politici cu probleme penale vrea să schimbe legislația din România, vrea să slăbească statul de drept”.

Acum 15 ani însă, pe vremea în care era primar al Sibiului și proaspăt președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România(FDGR), Klaus Iohannis nu era de vehement.

Astfel, pe 13 ianuarie 2002, Klaus Iohannis semna, în calitate de președinte al FDGR, un protocol de colaborare cu Partidul Social Democrat, condus pe-atunci de către Adrian Năstase, cel care era și premier.

Protocolul, valabil timp de doi ani, prevedea o serie de clauze pe care ambele formațiuni se angajau să le respecte.

Printre altele, „PSD și F.D.G.R. – formațiuni politice responsabile față de destinele țării – vor colabora permanent la nivelul conducerilor centrale, informându-se reciproc asupra problemelor prioritare”.

Printre altele, PSD-ul se angaja „să acorde atenție sumei alocate de Ministerul Informațiilor ublice minorității germane pentru sprijinul activităților proprii. Această sumă trebuie să reflecte numărul membrilor comunității precum și numărul organizațiilor locale”.

La nivel politic, PSD-ul obținea din partea FDGR ”să susțină Executivul în aplicarea Programului său de guvernare – adoptat de Parlamentul României, a Planului de acțiuni 2002, precum și a strategiilor de dezvoltare economică și socială la nivel național, regional și local”.

De asemenea, la fel de important, PSD obținea sprijinul FDGR pentru promovarea imaginii sale în Germania: „PSD și F.D.G.R. vor acționa pentru aplicarea corectă a Tratatului dintre România și R.F. Germania privind cooperarea prietenească și parteneriatul în Europa”.
 
Că PSD era interesat și conștient de importanța FDGR în relația cu Germania este demonstrat și de paragraful 5, al articolul V, în care ”P.S.D. se angajează să consulte de fiecare dată, în prealabil, Forumul  Democrat al Germanilor din România în problemele majore de politică internă și externă a României”.

Promisiunea ar putea naște suspiciuni, dat fiind faptul că totuși FDGR era totuși, doar un ONG. Sau nu era?

Acordul are și clauze ce ar putea face, cândva, obiectul unor cercetări privind corupția, mai ales că PSD se angaja să acorde o „atenție deosebită investițiilor străine, mai ales a celor care au la baza capital german sau austriac”. La doi ani după semnarea acestui acord, Petrom, una dintre marile companii din Estul Europei în domeniul petrolier, a fost „privatizată” către OMV, companie deținută în parte chiar de statul austriac.

Pe lângă aceste puncte, de pe listă nu putea lipsi problema retrocedărilor, dar și sprijinul necondiționat pe care KWI îl obținea din partea PSD în Sibiu: „în cazul Sibiului, primarul va fi sprijinit în toate demersurile pe care le inițiază în interesul municipiului Sibiu. Acest punct va fi detaliat cu organizația PSD locală”.

Guvernarea Adrian Năstase a fost una dintre cele mai criticate la vremea respectivă, atât pentru presupuse acte de corupție, dar și pentru șantajarea mass-mediei critice, de la vremea respectivă. Valul de antipatie pe care l-a creat Adrian Năstase au favorizat o mobilizare fără precedent la vremea respectivă, pentru alegerea lui Traian Băsescu în funcția de președinte al țării, în detrimentul liderului PSD.
 
Documentul integral este accesibil AICI.