Așa cum anunțam recent, câțiva consilieri ai Uniunii Salvați România (USR) au propus ca filozoful Mihai Șora să primească titlul de cetățean de onoare al Bucureștilor. Între motive, consilierii USR afirmau că este și faptul că Șora „Și-a dat demisia din guvern în semn de protest față de mineriadele din 13-15 iunie 1990, fiind singurul ministru din guvern care a făcut acest gest de onoare, refuzînd mai apoi să mai ocupe funcții în cadrul administrației de stat”.

După cum a arătat jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob, afirmația este lipsită de fundament în realitate, fiind o minciună. Grație jurnalistului și cercetătorului Dorin Suciu, ActiveNews vă poate pune la dispoziție două informații despre activitatea „civică” a lui Mihai Șora din 1990.

Astfel, în calitate de Ministrul al Învățământului în Guvernul Petre Roman, în martie 1990, Șora a semnat un ordin prin care 14 clase cu predare în limba română de la Liceul Bolyai Farkaș din Târgu Mureș, au fost eliminate. Gestul a declanșat protestul spontan al elevilor și a sporit conflictul inter-etnic ce avea să aibă ca punct culminant evenimentele din 19-21 martie.

În urma gestului, copiii au ieșit în curtea liceului și au scandat: „Suntem frați, nu ne separați!” și „Suntem de naționalitate copii!” . Menționăm că un rol decisiv în decizia lui Șora i-a aparținut Smarandei Enache, actuală membră a Grupului de Dialog Social și fostă activistă PCR

Dorin Suciu arată că Șora și-a dat demisia abia în noiembrie 1990, la aproape cinci luni de la mineriada din iunie, preluând conducerea Alianței Civice.

În cadrul unui interviu acordat ziarului francez „L'express”, Șora va deplânge, în mod stupefiant, o declarație a președintelui de-atunci, Ion Iliescu, care afirmase că își dorește ca „toți românii să se întoarcă acasă, la Patria Mamă”, aluzie la revenirile Basarabiei și ale Bucovinei de Nord la țara de unde fuseseră smulse în 1940 prin forță.

Mai precis, autoritățile de la București sperau ca moldovenii de peste Prut să-și poată lua soarta în propriile mâini pentru a reveni acasă, în timp ce refuzau presiunile pentru o „autodeterminare” a Transilvaniei față de România, asimilând unirea de la 1918 cu ultimatumul sovietic din 1940.

„Iliescu este incoerent. El cere pentru Basarabia ceea ce refuză pentru Transilvania!”, spunea atunci, Mihai Șora pentru ziarul francez. (Facsimil, mai jos)