Autoritățile locale din România nu funcționează corespunzător din pricina modului prin care au fost organizate prin lege. NU este doar vina unor primari faptul că autoritățile locale funcționează prost.

Spre exemplu Primăria Timișoara avea în 1989 un număr de 50 de angajați. Azi în urma reorganizării statului, și instaurării unei democrații originale, Primăria Timișoara are 505 angajați funcționari publici. În situația în care populația orașului a scăzut. În 1989 se știa ca sînt peste 300.000 locuitori, în 1992 erau 334.115, iar în 2013 rămăseseră 303.737.

Numărul total de angajați este însă cu mult mai mare, prin inființarea unor noi structuri, spre exemplu poliția locală cu peste 300 de angajați. Înainte de așa zisa revoluție exista la nivelul orașelor o singură întreprindere de gospodărire orășenească, IGO. Azi spre exemplu Consiliul Local Timișoara se poate mândri cu opt astfel de societăti. Asta înseamnă opt consilii de administrație, opt manageri, opt structuri cu personal administrativ. Unele societăți au sute, sau chiar mii de angajați, cum sunt societățiile de drumuri, unde imaginea clișeu este echipa de 10-20 de oameni, din care muncesc patru, doi la semnalizare, și restul stau în coada lopeții, fumează sau mănâncă. Fragmentarea activității de gospodărire orașenească a fost catastrofală peste tot. Unii se fac că repară drumuri, alții peste un an sapă ca să instaleze conducte. S-a ajuns în situația în care este nevoie de o nouă structură de coordonare a acestor regii / societăți. Care evident nu funcționează coerent, pentru că lucrează cu date parțiale. Toate aceste lucruri au fost posibile prin legile de organizare a administrație publice locale.  

Primar înseamnă pentru orice elector primul dintre gospodarii unei localități. Ar trebui să fie cel mai bun, cel mai capabil. Oricât de capabil ar fi un astfel de om, oricât de harnic ar fi, este imposibil să semnezi în cunoștință de cauză sute de acte pe zi, din care cele mai multe au și o documentație atașată. Este anormal și imoral să arunci întreaga răspundere pe umerii unui singur om. Soluția corectă ar fi asumarea răspunderii actelor autorităților locale de către șefii ierarhici ai unor structuri organizate pe sectoare de activitate. Adică dacă un act de stare civilă este valid prin semnătura unui ofițer de stare civilă, ar trebui ca și o autorizație de construcție să fie validă și perfect legală prin semnătura doar a arhitectului șef al orașului sau sectorului. La fel și toate celelalte acte de mai mic impact social, ar trebui să fie valabile, în condițiile în care există un corp de funcționari publici, prin semnătura acestor oameni, care și-au ales o carieră în administrație. 

Este imposibil ca primar să semnezi în cunoștință de cauză noiane de acte, la nivelul unor primării de oraș.  De unde și expresia: a semnat ca primarul... De ce trebuie să fie așa, și nu se poate îndrepta această stare de lucruri după aproape 27 de ani de continue reforme care ne-au dus din rău, în mai rău ? Evident acest lucru nu este dorit de clasa politică actuală, și de marile puteri care încearcă să-și instaleze oameni capabili să le promoveze interesele. Clasa politică actuală pescuiește în ape tulburi, pentru ca așa se poate îmbogăți. Ori asta în materie de administrație înseamnă generarea de proceduri și legislație haotică. Impulsul inițial fiind asigurat din 1990, restul a venit de la sine. Puterile străine care urmăresc înfeudarea noastră au nevoie de un stat slab, incapabil să-și organizeze buna administrare a valorilor pe care le deține. Evident asta începe cu administrațiile locale.

Toate acestea sunt lucruri cunoscute în orice fel de știință a organizării, din trecut și prezent. Divide et impera ! Pe același principiu s-au creat mai multi poli de putere în administrațiile locale, per ansamblu. Primarul este șef de instituție și firește și ordonator principal de credite. Dar consiliul local este for decizional, și legiuitor local. Secretarii consiliilor locale sunt responsabili cu legalitatea actelor consiliilor locale, dar primarii sunt cei arestați de DNA și parchete... Primarii vin și pleacă, secretarii consiliilor locale rămân. Aceștia devin pivoți între puteri, primar și consiliu, acumulează o experiență a haosului administrativ, ajung în timp unși cu toate alifiile, cultivă  viclenia unei puteri ascunse, și devin de facto inamovibili. 

Când spuneți consilier local, Dvs. la ce vă gândiți ? Am zice că la o persoană competentă, care este în măsură să dea un sfat primarului, sau să contribuie prin munca sa la bunul mers al autorităților locale. NU, nu este așa ! Vorbim de aleși locali, iar în orașe sunt cu zecile, care constituie un pol de putere și un focar de corupție. Prin puterea pe care le-a dat-o legea, de a emite acte, hotărâri de consiliu local, pe care primarul trebuie să le ducă la îndeplinire. Și atunci încep negocierile, cu partidele politice, și cu nu de puține ori cu fiecare consilier în parte. Toate aceste negocieri sunt de fapt compromisuri. Și toate sunt plătite de Dvs., contribuabilul la bunăstarea clasei politice. 

Pe lângă sumele de bani pe care le primesc de la primărie, prin lege, consilierii locali din orașe ajung să fie numiți prin toate consiliile de administrație, ca să li se câștige bunăvoința. Unii dintre ei ajung să fie extra-plătiți, așa cum dezvăluie presa. Dar fiecare consilier local are și el un copil, sau o nepoată. Care dacă nu sunt buni de nimic, ajung angajați pe veci la primărie. Dacă le merge mintea fac de cele mai multe ori o afacere cu autoritatea locală. 

Suprapuneți peste toată această harababură un măreț consiliu județean. Încoronați totul cu o prefectură, și aveți imaginea haosului administrativ la nivel local. Condimentați totul cu hotărâri judecătorești care mențin în funcție angajați, directori și înalți funcționari care au devenit indezirabili politic, dar care nu pot fi eliminați din structuri, pentru că justiția, uneori pe drept, nu permite. Și iată-ne aici cu clasa noastră politică, țara, și neamul, prilej de râs și de ocara Europei.    

Ce se poate face ? Nu e simplu, dar nici imposibil. Orice organizare trebuie să țină cont de resurse. Ori România are resurse umane împuținate, în ceea ce privește competența, și mai ales moralitatea. Ca atare orice fel de structură organizatorică complicată este din start ineficientă și devine în timp coruptă. 

România are nevoie de o administrație suplă, în care puterea să nu fie disipată, ci concentrată, și de o birocrație redusă. Acest lucru se traduce la nivel local prin acceptarea falimentului instituției consiliului local ca structură decizională, și renunțarea la ea.. Dacă partidele politice vor fi vreodată capabile de o reformă internă, atunci când nivelul nostru de cultură politică o va permite, pot exista consiliile locale cu rol consultativ, primarul să fie șeful acestui corp administrativ, iar participarea consilierilor, adică a unor  oameni onest interesați de binele cetății, să fie pro bono. Pană atunci NU avem nevoie de consilii locale. 

Alt punct de reformare a reformei: acceptarea falimentului instituției consiliului județean, și trecerea tuturor atribuțiilor acestuia instituției prefectului. Veșnica problemă a împărțirii banilor care vin de la bugetul statului spre primării trebuie reglementată altfel. Nu prin vot politic. Nu este normal ca o comună bogată să fie privată de finanțări pentru că are un primar ce nu convine politic. Și nici invers, comunitățile sărace prin inerția lor nu trebuie să fie în permanență sprijinite cu bani, care se topesc în lucrări ridicole. Stabilirea la nivel de țară a unor cote părți proporționale cu performanțele economice locale, ne poate scuti de un aparat administrativ ineficient. Marile proiecte de interes județean, finanțate de stat, pot fi gestionate de la nivelul prefectului, mai ales că acesta este și reprezentantul statului în teritoriu. 

Nu ar fi fost mai corect să avem alegeri pentru administrația locală, după o evaluare a acestor structuri care s-au dovedit ineficiente și corupte ?

Nu ar fi mai bine D-le Cioloș, ca în calitate de șef al unui guvern de tehnocrați, adică oameni ce vin în majoritate din structuri performante, să prezentați un plan de reorganizare a administrației locale în acord cu realitățile românești ? Nu asta au cerut demonstrațiile după dezastrul de la Colectiv? Resetarea sistemului politic, care ajunge să ne omoare prin incompetență și lăcomie ? Recomandarea Dvs. candidă adresată partidelor, de maturizare și reorganizare internă, e tot ceea ce puteți să faceți pentru noi, în privința administrației publice locale ?

Nu tot resetarea sistemului politic au cerut și demonstranții de la Cluj, în 14 Noiembrie 2014, prin Declarația de la Cluj, anterioară turului II pentru alegerile prezidențiale ?

D-le Iohannis, ne-ați promis că în România se va face o altfel de politică și, ce ne interesează pe noi în viața de zi cu zi, o altfel de administrație. Cu atât mai mult cu cât veniți din postura de primar. Intenționați până la urmă să faceți ceva ?  

Sau lăsăm stânga să îndrepte România... Încotro ?  

Răspunsul concret prin acțiune și nu prin discursuri academice, îl așteaptă milioane de oameni care și-au pus speranțele în Dvs. ca șef de stat.