După recentul scandal provocat de ambasadorul SUA la Chișinău, cu declarația că „Basarabia nu este România”, diplomația SUA provoacă un nou scandal care tulbură sentimentele naționale ale românilor și scade simpatia noastră pentru americani, de această dată prin gestul jignitor comis de ambasadorul SUA la București, domnul Hans Klemm care, aflat într-o vizită oficială în Covasna și Harghita, a acceptat să fie fotografiat, alături de Antal Árpád, primarul orașului Sfântu Gheorghe, ținând în mâini „steagul secuiesc”, simbolul unui autoproclamat „Ținut Secuiesc”pe care naționaliștii extremiști maghiari au încercat să-l înființeze ca teritoriu autonom pe criterii etnice.

La o asemenea mojicie, reacția românilor obișnuiți a fost una identic demnă și de dură ca și în cazul unor alte declarații jignitoare la adresa demnității și intereselor Națiunii Române făcute cu aproximativ două săptămâni în urmă de ambasadorul SUA la Chișinău, dl. James Pettit, care consideră că „Basarabia nu este România”.Mesaje de protest, admonestări severe au fost postate pe pagina deținută de Ambasada SUA la București pe o rețea de socializare și vă mărturisesc că mă regăsesc printre românii care au protestat vehement împotriva gestului impardonabil pe care l-a comis ambasadorul Hans Klemm.

Dacă românii de rând au dovedit că au demnitate și că își apără onoarea chiar și în fața ambasadorului celui mai puternic stat din lume, nu același lucru se poate afirma despre reprezentanții Guvernului României. Într-un comunicat de presă scris cu o slugărnicie (față de SUA) descalificantă, Ministerul Afacerilor Externe al României îi informează pe cetățenii români,din ale căror taxe și impozite sunt plătiți membri guvernului, că „în ceea ce privește fotografia la care faceți referire, asemenea vizite presupun inclusiv necesitatea înțelegerii și luării în considerare a posibilității existenței unor sensibilități. Am transmis aceste considerente partenerilor noștri americani în cadrul unei discuții cu Ambasada SUA la București". Nu în ultimul rând, funcționarii din MAE își exprimă cu supușenie, către domnul ambasador Hans Klemm, speranța că „asemenea vizite (ca a ambasadorului Hans Klemm în Harghita și Covasna n.n.) generează o reprezentare adecvată a realităților din România în ceea ce privește drepturile de care se bucură persoanele aparținând minorităților naționale și modelul de interculturalitate promovat de România, care corespunde întru totul standardelor în materie”.

Trecând peste această descalificantă lipsă de curaj și de demnitate dovedită de membri Guvernului României, trebuie să încercăm să înțelegem atât gravitatea acțiunii comise de dl. Hans Klemm, cât și care ar fi trebuit să fie reacțiile oficiale ale Guvernului României la adresa Ambasadei SUA la București și Guvernului SUA, dacă Statul Român nu s-ar afla, de facto, în situația unei colonii la margine de Europa.

Scurt istoric al tentativei de dereglementare a integrității teritoriului național al Statului Român prin înființarea așa-zisului „Ținut Secuiesc”
 


La 18 iunie 2013, reclamanții Balázs-Árpád Izsák (cu domiciliul în Tg.Mureș, România) și Attila Dabis (cu domiciliul în Budapesta, Ungaria), asociați cu alte cinci persoane, „au prezentat Comisiei Europene o propunere de inițiativă cetățenească intitulată „Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor și menținerea culturilor regionale” (Cohesion policy for the equality of the regions and sustainability of the regional cultures), în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) TUE și cu Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 privind inițiativa cetățenească (JO L 65, p. 1)”.

Inițiativa avea ca scop modificarea politicii de coeziune a Uniunii Europene, prin acordarea unei atenții sporite acelor zone geografice (denumite "regiuni cu minoritate națională”) care prin caracteristicelor etnice, culturale, religioase și lingvistice sunt diferite de zonele înconjurătoare. La nivel declarativ, prin această inițiativă se dorea ca regiunile cu minoritate națională să aibă acces la aceste anumite avantaje economice, politice, sociale, culturale etc., astfel încât să fie împiedicată defavorizarea lor economică în raport cu regiunile înconjurătoare.De facto, inițiativa avea ca obiectiv principal obținerea unui cadru legislativ european care să permită proclamarea autonomiei teritoriale și implicit, politice, a așa-zisului „Ținut Secuiesc” în România, iar ca obiectiv secundar, proclamarea, după același model, a unor teritorii autonome maghiare în statele europene unde există o minoritate însemnată de etnici maghiari.

Comisia Europeană, prin Decizia din 25 iulie 2013, a refuzat să înregistreze inițiativa, argumentând că nu se regăsește în sfera sa de competență pentru a propune un act juridic legiuitorului Uniunii. Cei doi petenți de etnie maghiară au reacționat, sesizând Tribunalul Uniunii Europene pentru a obține anularea deciziei Comisiei Europene.

În instanța de judecată din 10 mai 2016, la Tribunalul Uniunii Europene, cei doi petenți au fost susținuți de  Ungaria, reprezentată de M. Fehér, de G. Szima și de G. Koós, în calitate de agenți. Comisia Europeană, în calitate de pârâtă,a fost reprezentată inițial de H. Krämer, de K. Talabér Ritz, de A. Steiblytė și de P. Hetsch și ulterior de Talabér Ritz, de K. Banks, de H. Krämer și de B. R. Killmann, în calitate de agenți, și susținută de Republica Elenă, reprezentată de E. M. Mamouna, în calitate de agent,România, reprezentată de R. Radu, de R. Hațieganu, de D. Bulancea și de M. Bejenar, în calitate de agenți și de Republica Slovacă, reprezentată de B. Ricziová, în calitate de agent.
 

Tribunalul Uniunii Europene a respins reclamația celor doi petenți de etnie maghiară, susținuți de Ungaria și au confirmat refuzul de înregistrare a inițiativei exprimat de Comisia Europeană, ca fiind în conformitate cu legislația Uniunii Europene.

Să vedem, în detaliu, ce anume doreau cei doi petenți, ajutați de Ungaria, să obțină prin modificarea legislației Uniunii Europene:
„Pentru regiunile cu minoritate națională, care includ zone geografice lipsite de structuri dotate cu competențe administrative, prevenirea oricărui decalaj sau a oricărei întârzieri în dezvoltarea economică în raport cu regiunile înconjurătoare, sprijinirea dezvoltării economice și prezervarea condițiilor coeziunii economice, sociale și teritoriale trebuiau să fie asigurate astfel încât caracteristicile lor să rămână neschimbate. Pentru aceasta, regiunile respective trebuiau să beneficieze de aceleași oportunități de acces la diferite fonduri ale Uniunii și trebuia să li se garanteze prezervarea caracteristicilor lor, precum și o dezvoltare economică corectă, astfel încât dezvoltarea Uniunii să poată fi durabilă și ca diversitatea culturală a acesteia din urmă să fie prezervată.”

Într-o minimă interpretare a textului: prezervarea caracteristicilor „regiunilor cu minoritate națională” și asigurarea dezvoltării lor astfel încât caracteristicile lor să rămână neschimbate induc, pe cale de consecință, necesitatea organizării acestor regiuni într-un regim de autonomie administrativă sporită, mergând până aproape de o semi-independență față de autoritatea centrală de stat.

În percepția reclamanților, regiunile cu minoritate națională corespundeau unor regiuni și unor zone geografice care nu dispuneau neapărat de structuri dotate cu competențe administrative, însă în care erau implantate comunități care prezentau caracteristici etnice, culturale, religioase sau lingvistice diferite de cele ale populațiilor implantate în regiunile înconjurătoare și care formau o majoritate sau care erau compuse dintr un număr substanțial de persoane la nivel local, în timp ce, la nivel național, ele nu reprezentau decât o minoritate, și care își exprimaseră (prin referendum) voința de a dispune de un statut de autonomie în cadrul statului membru în cauză (denumite în continuare „regiunile cu minoritate națională”). Aceste regiuni cu minoritate națională erau, potrivit reclamanților, păstrătoarele unor culturi și ale unor limbi europene ancestrale și reprezentau surse importante ale diversității culturale și lingvistice a Uniunii și, la o scară mai largă, a Europei.”

Într-o minimă interpretare a textului: se face apel la „culturi și limbi europene ancestrale”, se operează o distincție absolut artificială și falsă între comunitatea ca minoritate la nivel național și ca majoritate la nivel local, se proclamă ca superior dreptul la autodeterminare teritorială locală în detrimentul integrității teritoriale a statului național în care membri acestor „regiuni cu minoritate națională” trăiesc și a cărui cetățenie o au, cetățenie care, trebuie să reamintim, induce nu numai drepturi, ci și obligații din perspectiva ordinii constituționale.

„Actul propus trebuia să acorde regiunilor cu minoritate națională o posibilitate de acces la fondurile, la resursele și la programele politicii de coeziune a Uniunii egală cu cea a regiunilor actualmente eligibile, astfel cum sunt enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, p. 1, Ediție specială, 14/vol. 1, p. 101). Aceste garanții puteau include, potrivit reclamanților, implementarea unor instituții regionale autonome, învestite cu competențe suficiente pentru a ajuta regiunile cu minoritate națională să își mențină caracteristicile naționale, lingvistice și culturale, precum și identitatea.”

Într-o minimă interpretare a textului:se interpretează eronat și cu o evidentă intenție de a manipula instanța, legislația Uniunii Europene, în încercarea de a produce în legislația europeană schimbări care să genereze posibilitatea înființării în „regiunile cu minoritate naționalăa unor entități administrative cu o „super-autonomie” și cu caracteristici statale, aflate pe o poziție de egalitate cu structurile parlamentare și guvernamentale ale statului național unde există aceste „regiuni de minoritate națională”. Altfel spus, se încearcă pregătirea terenului pentru federalizarea statelor naționale unde trăiesc comunități de etnie maghiară, prin transformarea acestor comunități în adevărate entități statale autonome.

„În plus, pentru a evita ca fondurile, resursele și programele politicii de coeziune a Uniunii să fie utilizate de autoritățile administrative naționale pentru a finanța politici ostile minorităților naționale, actul propus trebuia să declare că statele membre erau obligate să își onoreze pe deplin, fără întârziere, obligațiile și angajamentele internaționale față de minoritățile naționale și că încălcarea sau nerespectarea acestor angajamente de orice stat membru ar echivala cu încălcarea valorilor enunțate la articolul 2 TUE, care intră în domeniul de aplicare al procedurii descrise la articolul 7 TUE și care poate determina Consiliul Uniunii Europene să suspende anumite drepturi ce rezultă din aplicarea tratatelor statului membru în cauză.”

Într-o minimă interpretare a textului: se urmărește ca„regiunile cu minoritate națională”, transformate în adevărate entități statale autonome în interiorul statelor naționale unde trăiesc membri acestor minorități, să fie susținute puternic, atât financiar, cât mai ales politic, de către Uniunea Europeană, mergând până la mecanisme de coerciție îndreptate împotriva statelor naționale, pentru garantarea accesului nelimitat și după bunul plac al „regiunilor cu minoritate națională” la resursele europene și naționale.

Vă invit să citiți argumentele aduse de Tribunalul Uniunii Europene, în respingerea acțiunii grupului maghiar (petenții și Ungaria), pentru că sunt foarte interesante și pentru că, în termeni juridici, eleganți, dar suficient de elocvenți, denunță caracterul anti-europeană, revizionist și putem spune, naționalist-extremist al inițiativei celor doi petenți de etnie maghiară, susținuți în instanță de Ungaria: -Hotărârea Tribunalului UE-

Ce articole din Constituția României a sfidat, direct și indirect, cu voie sau fără voie, dl. ambasador Hans Klemm când s-a fotografiat cu „Steagul Ținutului Secuiesc” în mâini

 


ARTICOLUL 1 (1) România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.
Inițiativa „Ținutul Secuiesc”, cu al cărui steag s-a fotografiat dl. ambasador Hans Klemm, a sfidat toate cele cinci carcateristici ale Statului Român consfințite prin Constituție. Implicit, dl. ambasador Hans Klemm a devenit susținătorul acestei sfidări...

ARTICOLUL 2 (1) Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum. (2) Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
Inițiatorii „Ținutului Secuiesc”, așa cum se observă și în ceea ce au susținut în instanță, la Tribunalul Uniunii Europene, au încercat să obțină o exercitare de suveranitate în numele propriu al minorității maghiare din România, dar și din statele europene unde există astfel de minorități. Dl. ambasador Hans Klemm a devenit agent de imagine și de propagandă al acestei idei, pozând cu simbolul „Ținutului Secuiesc”...

ARTICOLUL 3 (1) Teritoriul României este inalienabil. 
„Ținutul Secuiesc” a contrazis și încălcat acest articol constituțional. Implicit, orice propagandă în favoarea „Ținutului Secuiesc”, chiar și aceea de a te fotografia ținând în mâini steagul acestui „ținut”, cum este în cazul dl. ambasador Hans Klemm, reprezintă o sfidare la adresa Constituției României și a principiului inalienabilității teritoriului României.

ARTICOLUL 4 (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi. (2) România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.
„Ținutul Secuiesc” se dorea a fi un teritoriu separat de teritoriul național al Statului Român, ca o „patrie locală” a etnicilor maghiari, printr-o autonomie sporită până la nivelul caracteristicilor unei entități statale. Fotografiindu-se cu „steagul” așa-zisului „Ținut Secuiesc”, dl. ambasador Hans Klemm a încurajat sfidarea acestor prevederi constituționale.

ARTICOLUL 6 (1) Statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase. (2) Măsurile de protecție luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității persoanelor aparținând minorităților naționale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români.
Inițiativa de înființare a „Ținutului Secuiesc” a sfidat principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români, astfel că, implicit, „steagul” așa-zisului „Ținut Secuiesc”, cu care s-a fotografiat dl. ambasador Hans Klemm, reprezintă în sine o sfidare la adresa majorității cetățenilor români.

ARTICOLUL 30 (7) Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
Inițiatorii „Ținutului Secuiesc” au incitat la separatism teritorial, adică au încălcat Constituția României. „Steagul” așa-zisului „Ținut Secuiesc” este implicit o incitare la separatism teritorial, astfel că dl. ambasador Hans Klemm poate fi făcut responsabil pentru un asemenea demers neconstituțional.

ARTICOLUL 54 (1) Fidelitatea față de țară este sacră.
 Cetățenii români de etnie maghiară care au susținut oficial, în mod public, inițiativa înființării „Ținutului Secuiesc” au încălcat acest articol din Constituție. Prin fotografia în care apare cu „steagul” așa-zisului „Ținut Secuiesc” în mâini, dl.ambasador Hans Klemm instigă la încălcarea fidelității față de România.

ARTICOLUL 55 (1) Cetățenii au dreptul și obligația să apere România.
Cetățenii români de etnie maghiară care au susținut oficial, în mod public, inițiativa înființării „Ținutului Secuiesc” nu și-au respectat datoria de a apăra România. Prin fotografia în care apare cu „steagul” așa-zisului „Ținut Secuiesc” în mâini, dl. ambasador Hans Klemm instigă la încălcarea acestei obligații constituționale a cetățenilor români față de România. 

ARTICOLUL 152 (1) Dispozițiile prezentei Constituții privind caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic și limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
Inițiatorii „Ținutului Secuiesc” au încălcat dispozițiile acestui articol, în încercarea lor de afectare a integrității teritoriului Statului Român. „Steagul” așa-zisului „Ținut Secuiesc”, cu care s-a fotografiat dl. ambasador Hans Klemm instigă la nerespectarea dispozițiilor Constituției României cu privire la caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului român, la integritatea teritoriului și limba oficială.

Ce trebuia (trebuie) făcut cu dl. ambasador Hans Klemm?

Guvernul României, prin MAE, trebuia să-l convoace, în regim de urgență, pe dl. ambasador Hans Klemm, pentru a da explicații oficiale în legătură cu acțiunea comisă.

Guvernul României, prin ambasadorul nostru în SUA, trebuia să notifice Guvernul SUA despre încălcarea uzanțelor diplomatice comisă de dl. ambasador Hans Klemm și eventual să ceară înlocuirea acestuia din funcție.
Guvernul SUA trebuie să-l înlocuiască pe dl. Hans Klemm din funcția de ambasador al SUA în România și să prezinte scuze oficiale Guvernului României pentru acțiunea comisă de dl. Hans Klemm.

Dl. Hans Klemm poate să rezolve singur această situație gravă și penibilă, pe care a provocat-o, prezentându-și demisia din funcția de ambasador al SUA în România. ...ceea ce îl și îndemnăm să facă, bineînțeles, în măsura în care acțiunea comisă a fost doar o prostie personală și nu aplicarea unui ordin venit direct de la Casa Albă.

Cum să ne explicăm ofensiva anti-românească a ambasadorilor SUA de la Chișinău și București?

Răspunsuri pot fi măcar trei:

Ar fi ipoteza că SUA se pregătesc să implementeze o nouă înțelegere geo-strategică cu Federația Rusă în spațiul est-european și prin urmare, pe de o parte, încearcă să liniștească Moscova cu privire la teritoriile românești din sfera de influență rusească (adică Basarabia și Transnistria) prin declarații și acțiuni care să anuleze demersurile unioniste ale Bucureștiului și Chișinăului, coroborat pe de altă parte, cu acțiuni care să relanseze controlat și temporar tema revizionismului maghiar, pentru a avertiza indirect Guvernul României că trebuie să-și ajusteze politica externă conform cu interesele și prioritățile Casei Albe.

O altă ipoteză ar fi că SUA testează limita de suportabilitate și gradul de supunere al clasei politice românești față de acțiunile politice americane în teritoriile românești, în perspectiva unor posibile tensiuni militare cu Federația Rusă, situația în care SUA au nevoie ca România, aflată în prima linie a viitorului front, să fie un aliat supus necondiționat și de o loialitate maximă, fără reacții independente față de politica SUA în regiune.

Nu ar fi însă de neglijat nici ipoteza că pregătirea profesională a diplomaților pe care SUA îi trimite în teritoriile românești să fi scăzut catastrofal, până la un nivel submediocru, în vecinătatea prostiei, astfel că diplomații americani de la Chișinău și București au exprimat, prin declarațiile lor, nu vreun mesaj politic venit de la Casa Albă, ci pur și simplu, bezna din mintea lor cu privire la istoria României și la realitățile românești ale anului de grație 2016 d.Hr.

Dacă gestul dl. ambasador Hans Klemm este un mesaj politic de la Casa Albă sau este pur și simplu o prostie de care trebuie să-i fie rușine, noi nu știm, însă oricare ar fi varianta corectă, jignirea și umilința la care ne-a supus Excelența Sa, dl. Hans Klemm, ambasadorul SUA la București, nu vor fi prea curând uitate...

Post Scriptum
Având în vedere toate referirile făcute în acest articol cu privire la legislația Uniunii Europene și la Constituția României, suntem foarte interesați să aflăm dacă vreun organ al Justiției din România se va autosesiza în cazul cetățeanului român Antal Árpád, primarul orașului Sfântu Gheorghe și eventual al altor cetățeni români (dacă sunt cumva pe acolo!) care s-au lăsat fotografiați cu un simbol care îndeamnă la încălcarea respectivelor reglemetări legale și constituționale...