Nu sunt nu știu ce ambasador. 

Ambasadorul vreunei țări puternice și mari, care trecând peste toate uzuanțele diplomatice, își permite uneori să-i tragă de urechi pe șefii parchetelor românești și să-și etaleze bogatele cunoștințe în materie. (Citez din memorie, "Ambasadorul Statelor Unite a avut o întrevedere cu șefii parchetelor…” noastre!… Reținându-mi cu greu stupoarea, întreb însă, "Cu ce ocazie, domnilor?”). 
Dar, în fine, așa e, -tot românul a spus-o!- la o stână fără stăpâni. Așa e când avem niște conducători care bâjbâie, care nici măcar nu știu, nu bănuie, pe ce lume se află, săracii!

Nu sunt nici ambasadorul unei țări mici, o Inimă-de-Țară, însă, care a avut nenorocul să vadă zâmbetul criminal și dansul la bară al fiilor de cumetre, mătuși, unchi, nepoți, încrengături ciudate în regnul animal din România, deveniți peste noapte consuli, ambasadori, pleni-"potențiali", excelențe și stânci ale patriotismului dâmbovițean!
Nu sunt niciunul dintre ei. Sunt un simplu om.

Dar, mă întreb… Ce s-ar întâmpla dacă eu, ăsta, omul de pe stradă, Doamne!, s-ar poza în ajunul zilei de 11 septembrie, data la care au avut loc îngrozitoarele atentate din Statele Unite ale Americii, alături de doi extremiști, îmbrățișând drapelul al-Qaeda?! Dacă m-aș poza alături de un călău ISIS care tocmai i-a omorât copilul unui prieten de-al meu din USA?!

Cum m-ar privi prietenii mei din țara mea de suflet, America?!... Ce s-ar întâmpla cu ei?
  Ar muri de inimă rea, vă spun, căci sigur le-aș fi înnegrit inima. Le-aș fi întinat sângele nevinovaților, martirilor americani, din 11 septembrie!

De ce, însă, sângele străbunilor mei valorează mai puțin pentru voi, cei care vă pozați cu extremiști care, în țara libertăților, tot mă-njură? 
De ce memoria pruncilor de la Trăznea și Ip, uciși bestial de hortyști (Citiți Istoria!), e mai puțin importantă pentru voi?

O parte din mine încă te iubește, America! Dar, nu mă umili! Nu spune că sunt un naționalist, extremist, că joc un teatru ieftin acum! 
Sufletul meu e purtat pe targă, prietene. Trauma lui se va aprofunda dacă nu îți ceri public scuze.

Și, nici nu mai știu ce să cred când deschid bine ochii… Te iubesc, încă te iubesc, pentru minciunile care ne leagă, America, sau pentru că ești într-adevăr așa cum ești tu…


2% din impozitul pe salariu
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a siteului ActiveNews România, nu către stat. Companiile de publicitate și multinaționalele nu ne iubesc. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.