Analistul Ilie Șerbănescu a opinat, într-un editorial din ziarul Cotidianul, că cei 10 ani de când România este stat membru al Uniunii Europene nu au reprezentat doar prilej de beneficii, enumerând în cadrul unui „bilanț economico-politic” și o serie de inconveniente aduse țării de UE, mușamalizate de bilanțurile oficiale.

Dispariția economiei naționale, lichidarea deciziei naționale în plan politic, îndatorarea externă sau depopularea țării, fiind câteva dintre efectele adverse pe care țara noastră le-ar fi suferit, în opinia sa, ca urmare a faptului că a devenit membru UE.

Șebănescu este de părere că în prezent asistăm la o aglomerație de bilanțuri din partea instituțiilor abilitate ale statului care  se străduiesc să demonstreze cum România are doar de câștigat prin apartenența la UE, în pofida evenimentelor din ultimul an, cum a fost Brexit-ul și, mai ales, după contestările severe la adresa UE din flancul estic al acesteia.

„Iată, într-un bilanț real!”, exclamă ziaristul: „1) Dispariția economiei naționale și înlocuirea ei cu o combinație bizară între o economie străină, ce deține controlul, și o economie subalternă derulată de capitalul românesc, care dă de la an la an înapoi; 2) Pierderea proprietății românești asupra țării, românii devenind chiriași pe pământurile strămoșești; 3) Transformarea României într-o colonie în sistemul centru-periferie pe care îl constituie UE; 4) Lichidarea deciziei naționale în plan politic; 5) Efect maxim al alinierii prețurilor și disjuncției salariilor din UE, cel mai important mecanism de extracție de sevă economică din țările periferice de către țările din centru; 6) De la rezonabil la odios în împărțirea PIB-ului între muncă și capital; salariile cele mai mici din UE; 7) Deposedarea „administrativă" mai împovărătoare decât cea economică (răpirea dreptului de a beneficia de resursele proprii, falsele liberalizări fără temei economic și fără condiții concurențiale, impuneri de creșteri de tarife în utilitățile publice); 8) Punct final impus agriculturii și șanselor oferite de aceasta României; 9) Marea expropriere istorică a românilor de pământurile lor; 10) Îndatorare externă pentru nimic; amanetarea statului pentru finanțarea băncilor străine; 11) Depopularea țării, tragedia bejeniei naționale; 12) Sărăcirea țării, declasarea socială și tratamentul dezonorant al românilor în UE; 13) Minciuna în staniol a fondurilor europene; 14) Anularea perspectivelor de ieșire din subdezvoltare și consolidarea poziției codașe în Europa; 15) Agresiunea asupra identității naționale.”

Mai departe, Șerbănescu conchide că deși „în ochii și mintea unora, desființarea economiei naționale, pierderea controlului național asupra economiei și deciziei naționale în politica țării sunt, în era considerată de europenism și globalizare, nu numai normale, dar și o anume întrupare a binelui”, se uită deliberat să se precizeze despre al cui bine e vorba!

În continuare, analistul își exprimă părerea conform căreia fără economie națională, fără decizie politică națională, România dispare ca reper de raportare și nu mai trebuie prezentată ca atare.

„Cum dracu' se face că tot aceia care nu sunt deloc deranjați de lichidarea economiei naționale se arată atât de vexați de aprecierile privind transformarea României într-o colonie în sistemul centru-periferie pe care îl reprezintă UE?! Păi, din două, una: ori nu este rău să nu mai ai economie națională, dar atunci trebuie să accepți că, făcând parte dintr-un sistem centru-periferie, devii inevitabil o colonie, ori respingi ideea în sine că ai putea fi o colonie, pentru că nu ar fi onorant într-un sistem atât de „political correctness" precum cel occidental, dar atunci cum poți accepta și chiar aplauda absența unei economii naționale?! Sau delirul este atât de mare, încât să pretinzi că România continuă să fie o țară suverană, că decizia se mai află la București, cu toate că românii au pierdut proprietatea asupra țării lor, iar capitalul românesc, de stat sau privat, nu mai deține controlul asupra resurselor și pârghiilor economice?! Din păcate pentru acești menestreli ai capitalului străin – căci altceva nu sunt –, realitățile despre România în UE nu privesc doar fenomene pe care pot încerca să le mascheze prin teoretizări despre europenism și globalizare, ci și dezastre palpabile, extrem de concrete, pentru care nu există ignorare sau contraargumente: salariile cele mai mici din Europa, starea deplorabilă a infrastructurii, depopularea țării, tratamentul românilor drept cetățeni de mâna a doua, poziția codașă a României în Europa, practic, în toate domeniile”, își încheie editorialul Ilie Șerbănescu.