Noul președinte al Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, a supărat multă lume când a afirmat că NATO este o organizație învechită, iar țările membre nu plătesc „ceea ce ar trebui” pentru apărare.

Analistul american George Friedman argumentează poziția noului șef de la Casa Albă, afirmând datele problemei s-au schimbat esențial față de acum 25 de ani sau față de momentul creării NATO. 

Friedman notează că bazele relației dintre țările NATO a fost faptul că urmările celui de-al doilea război mondial nu mai permiteau țărilor din Occidentul european să reziste singure în fața unui atac sovietic, iar intervenția americană ar fi înclinat balanța.

„De 25 de ani, chestiunea fundamentală privind NATO nu a fost ridicată în prezența persoanelor selecte - adică în prezența liderilor țărilor NATO. Această chestiune se divide în trei părți, din punctul de vedere al Americii. În primul rând, cu Uniunea Sovietică dispărută, care e mai scopul existenței NATO? A doua, cum servește NATO interesul național american? Și a treia, dat fiid faptul că Uniunea Europeană are un PIB aproape la fel de mare ca al SUA și are cu 200 de milioane de cetățeni mai mult, de ce contribuția colectivă a Europei la NATO nu este egală sau mai mare cu cea a Americii? Prin contribuție mă refer nu doar la bani, ci și la forță mare, echipată corespunzător, capabilă să susțină războaiele care se luptă în zilele noastre”, a scris Friedman pentru Geopolitical Futures.

În analiza sa, Friedman arată că deși aliate, nicio țară majoră a NATO -în afară de Marea Britanie, nu a oferit sprijin militar necondiționat SUA în războaiele pe care aceasta le-a purtat în ultimii 15 ani.

„Națiunile au dreptul și obligația să-și desfășoare politicile externe și militare așa cum doresc. Dar o alianță constrânge națiunile să se comporte într-un anume fel, în caz de anumite evenimente. O alianță este  o punere la comun a suveranității”, scrie Friedman.

Acesta susține că modul în care s-au comportat marile țări ale Europei în timpul războaielor din Afganistan și Irak arată că fiecare a luat decizia care i-a convenit cel mai mult, ceea ce nu poate fi criticat, dar în același timp  „asta nu constituie o alianță”. „Dacă națiunile europene sunt libere să-și urmărească propriul interes, atunci așa sunt și Statele Unite”, scrie analistul texan.

 

În timp ce pentru europeni, NATO este important pentru că obligă SUA să fie prezentă în caz de război pe continent, America are „alte interese. SUA sunt interesate să prevină o hegemonie rusească în Peninsula Europeană, dar nu poate să intervină efectiv decât plasând forțe limitate în Țările Baltice, în Polonia și în România. Așa cum europenii au transformat NATO în relațiile fiecărui stat în parte cu SUA, același lucru îl poate face și America. Similar, SUA poate accepta status quo-ul din Ucraina, scris sau nescris. Kiev-ul are un guvern pro occidental, estul este o regiune autonomă de facto și drepturile etnicilor ruși din Sevastopol sunt garantate de Rusia. SUA nu vor merge la război în Ucraina și nici Rusia nu o va face”.

Concluzia lui Friedman este că NATO nu mai este o alianță și că declarațiile făcute de Trump ar fi fost făcute oricum, dacă nu de el, ci de altcineva.

„Maniera de abordare a lui Trump față de NATO a fost impusă SUA de către europeni și ar fi fost pusă pe masă și cu un alt președinte. NATO nu funcționează ca o alianță. E un grup de națiuni suverane care vor răspunde unei cereri americane așa cum găsesc de cuviință. SUA înțeleg asta și inevitabil, vălul de bune maniere urma să fie dat la o parte, mai devreme sau mai târziu. Cineva urma să sublinieze că NATO este o organizație depășită. S-a întâmplat doar să fie Trump, cineva care să o spună cu satisfacție”, a spus Friedman.

Concluzia: „Europenii se întreabă dacă SUA vor părăsi NATO, iar America se întreabă dacă europenii vor intra în NATO. Uitând de NATO, întrebarea este aceasta: care este angajamentul țărilor europene față de SUA și care este obligația americană față de Europa? Nu e clar că mai există o bază geopolitică pentru acest angajament. Interesele au devenit divergente, NATO nu este potrivit pentru realitățile zile și relațiile SUA cu națiunile europene diferă de la stat la stat”