Din nenorocire, în România nu s-a trecut (în mod intenționat) de la anticomunism la anti-globalism, pseudo-elitele purtând acest steag fals - cu toate că în comunism nu a existat opoziție, pactizarea lor cu sistemul fiind cvasi-totală.

Datorită acestei adaptabilități pernicioase și a dorinței de a rămâne în mainstream, vârfuri ale intelectualității noastre au pactizat cu doctrina "Soros" a corectitudinii politice și a piețelor deschise, până la suprimarea completă a interesului național. Globalismul a fost considerat aprioric bun pentru că venea, inclusiv prin ambasadă, de la "partenerul strategic". Lupta dusă după două decenii de la căderea comunismului, era tot cea împotriva stafiei comunismului, agitată inclusiv de foști politruci ideologici convertiți la globalism/neoliberalism, de tipul V. Tismăneanu.

În toată Europa de Est, alergică la ideologiile totalitare, rămăsesem singurii care practicau slugărnicia oarbă față de neoliberalismul economic al corporațiilor și ideologia sexo-marxistă, sprijinită de giganții corporatiști, de bănci, de presă și de ambasade (SUA/Bruxelles/Londra/Amsterdam șamd).

Elitele neoliberale (GDS, ca să le numim generic), au pactizat total cu puterea și ideologiile castratoare aferente, regăsindu-se în strategiile securiste ale deceniului băsist, care au îngenunchiat România în față politicilor economice ale FMI/Banca Mondială și au atacat opoziția pe considerentul că ar fi "comunistă" sau "legionară" în funcție de caz.

Reprezentantii creștin-conservatori ce s-au ridicat în ultimele două decenii - extrem de firav la noi spre deosebire de celelalte țări foste comuniste - au fost cel mai puternic demonizati de mainstream (personal am fost asemuit cu Adolf Eichmann de către Sorin Ioniță, omul de casă al Alinei Mungiu Pippidi, doar pe considerentul că am o familie cu mulți copii), sunt în continuare fărămițati.

Aproape toată intelectualitatea "de dreapta" ("anticomunistă", nota bene) a fost pusă în slujba neoliberalismului promovat agresiv de Băsescu (inclusiv intelectualii neo-legionari), iar pe plan extern, fiind sprijinită de fundațiile creștin-democrate germane, au promovat o politică multiculturalistă. Economic au oscilat între neoliberalism și libertarianism, cu un dispreț afișat față de problemele sociale reale care au traversat societatea românească, supusă experimentelor inumane sub lozinca "austerității".

Țărănimea a fost obligată să plece din țară, clasa mijlocie și antreprenorii locali au fost decimați, medicii, cercetătorii, profesorii etc au rămas fără locuri de muncă sau cu salarii mediocre, majoritatea fiind siliți să plece in Vest ca să-și ducă traiul; singurele entități prospere, care au și influențat politica României, fiind corporațiile (bănci, pharma, lanțuri retail). Corporații (Microsoft, de ex.) care au și stipendiat generos pseudo-elitele "de dreapta", y compris "anticomuniste".

În loc să existe dezbateri pe aceste subiecte care au influențat istoria ultimelor decenii, am asistat, mai ales în ultimii ani, la un program de distrugere a partidelor, inclusiv a celor istorice (demantelarea PNL este încă în curs, după implozia de acum ceva ani a PNȚCD-ului), fapt posibil mai ales datorită faptului că nu mai răspundeau nevoilor bazei electorale.
Masa conservatoare a votanților a migrat - datorită inexistenței unui partid conservator - spre cameleonicul PSD, văzut ca o salvare în fața tsunamiului globalist și a unei politici economice disprețuitoare.

Experimentul tehnocrat din ultimul an, edificat în urma hecatombei încă neelucidate de la "Colectiv", a dus la exasperarea societății; de aici și rezultatul ultimelor alegeri.

PSD-ul, un partid corupt și slugarnic față de forțele externe (dar care partid nu este?), are încă o extrem de puternică bază socială și o rezervă de lideri cu care a putut astupa găurile făcute de servicii și DNA (Binom). Preluând versatil mesajul conservator, chiar dacă vag, a răspuns unor așteptări ale electoratului și a câștigat detașat.
Singurul partid conservator autentic, ANR, a fost victima (datorită și lipsei totale de structuri în teritoriu, implicit a lipsei de complete de vizibilitate în special în orașele mici și în rural), consensului tacit că votul nu trebuie împărțit.

Tema corupției, ca și tema anticomunistă, prin care s-au făcut epurări simbolice din spațiul public, s-au plătit polițe și s-a șantajat politic, a fost întoarsă împotriva partidului care a întrupat-o în aceste alegeri, în speță a PNL-ului.

Asupra firavei elite creștin-conservatoare, ca și asupra PSD-ului de altfel, s-a încercat inducerea ideii că este în slujba Rusiei lui Putin (de remarcat lipsa de imaginație a propagandiștilor, care au folosit exact aceeași tema și în alegerile din SUA). Inclusiv demersul Coaliției pentru Familie a intrat în malaxorul propagandei din presă sau din zona academică, precum și a ONG-urilor "Soros", fiind calomniat abundent cu aceleași poncifuri stupide.

De altfel, ca o paranteză, trebuie spus că spațiul academic este absolut infestat de promotorii ideologiei Corectitudinii Politice, care au făcut stagii de pregătire în laboratoarele "Societății Deschise".
Ca să închei paranteza, consider că Statul trebuie să limiteze drastic imensa putere soft a ONG-urilor "Soros" în viața publică a țării, din motivul evident că acestea atacă pe cale revoluționară ordinea de stat și fundamentele care dau echilibrul social al națiunii.

Oricum, victoria zdrobitoare a PSD a fost posibilă și datorită schimbării de paradigmă de la Washington, acolo unde victoria lui Donald Trump a schimbat radical prioritățile politice și a stopat mareea ideologică. La noi s-a manifestat prin lipsa ingerințelor politice ale ambasadorului Klemm în aceste alegeri, chiar dacă nu de mult ne-a "arătat pisica" secesiunii Ardealului ("Aveți grijă ce votați!"), pozându-se cu extremiștii politici maghiari, ținând în mâna un steag recent al unui prezumtiv "ținut secuiesc".

Însă, așa cum cunosc anatomia partidelor actuale, ele nu sunt reformabile, iar temele conservatoare, și mai ales tema țărănească, le sunt complet străine. Chiar PSD-ul, deși "stăpânește" ruralul, din motive pe care le-am arătat de curând, nu dorește să schimbe acest statu-quo. De asemenea, tema dezastrului demografic nu există pe agenda niciunui partid actual, iar tema Familiei a fost preluată strict electoral.

Ca o concluzie, lupta împotriva ideologiei globaliste trebuie să continue, inclusiv prin construirea unui pol social-politic conservator autentic. Timpul este prielnic iar noi trebuie să recuperăm rapid ceea ce s-a pierdut în 25 de ani de obediență politică și intelectuală.



2% din impozitul pe salariu
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a siteului ActiveNews România, nu către stat. Companiile de publicitate și multinaționalele nu ne iubesc. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.