Văd, deja, cum curge cerneala pe „prezența dezastru la Referendum”. În condițiile în care, în această dimineață, la ora zece, am văzut și un procent cu privire la numărul celor care au votat „DA”, comunicat de BEC. Aproape 92% dintre românii prezenți la vot au spus DA, în vreme ce 6,42% au spus „NU”, iar restul voturilor au fost anulate. 

Dar cu totul alta ar fi narativa dacă s-ar spune și: din cei peste 3 milioane și jumătate de români prezenți la vot, 92% au votat DA. 

Laboratorul ImunoMedica

În fapt, prezența la vot a celor peste 3 milioane și jumătate de români nu e chiar un dezastru.
 

1) Nu avem încă datele din Diaspora, unde am văzut cozi la multe secții de votare. Românii de acolo s-au mobilizat și au transmis un mesaj clar, pentru cine are urechi de auzit. 

2) Cei 3 mil și jumătate de români o prezență peste numărul susținătorilor inițiativei cetățenești – au ieșit la vot FĂRĂ implicarea partidelor, care au dat-o alba-neagra și nu au făcut o campanie coerentă de informare. 

3) Presa a fost poziționată, în mare parte, împotrivă. Influencerii care de obicei scot lumea în stradă au creat o adevărată psihoză, răspândind tot feluri de hoax-uri: Referendumul lui Dragnea; întrebarea „conține ceva ascuns”; fraudare masivă, cu autobuzul!; etc, etc. 

4) Campania #boicot a fost, în fapt, o campanie de trolling masiv, de bruiaj, de sabotare a temei – sub un roi de sofisme care nu au nici o legătură cu realitatea. Și acum văd o prostie răspândită de unii, cum că familiile monoparentale nu s-ar fi prezentat pentru că nu s-au simțit reprezentate. Păi ce treabă au familiile monoparentale că Căsătoria care este între un bărbat și o femeie, așa cum a fost în toate timpurile? O enormitate pe principiul – dacă baba ar avea roate, s-ar numi tramvai. 

 
5) Referendumul a venit în trena unei perioade foarte agitate protestele din 10 august și polarizarea intensă produsă de acestea. Suspiciunea față de politic este, în această perioadă, la cote înalte, iar Referendumul a fost asociat, inevitabil, cu o temă politică. În ciuda faptului că și Puterea, și Opoziția au declarat, cu o jumătate de gură, că-l susțin, iar Liderul Opoziției a subliniat, cam târziu ce-i drept, că Referendumul NU este o temă a partidelor politice. 

6) Tema a căzut, timp de luni întregi, de pe agenda media. Deși acest referendum a fost amânat vreme de doi ani și jumătate, pur și simplul nu s-a vorbit despre el în cea mai mare parte a acestui interval. Au fost luni în șir în care presa a vorbit doar de gafele premierului Dăncilă, de conspirațiile lui Dragnea, de protestele din 10 august, de fuga și de arestarea Elenei Udrea.

7) Chiar și în timpul campaniei, am văzut tot felul de tentative de a bruia campania de informare făcută de organizațiile pro-familie – chiar și din partea BEC. Campania a fost corelată (în mod abuziv, cred eu) cu o campanie electorală, au fost date jos afișe sub diverse pretexte, au fost interzise chiar micile afișe, sub motiv că ar avea pe ele steagul tricolor. Informarea a fost, în aceste condiții, foarte, FOARTE dificilă.

8) Aș fi curios să aflu conform cărui Recensământ estimează BEC că am fi 19 milioane de români peste 19 ani. Sociologul Barbu Mateescu spunea de curând că probabil suntem în tară, în mod real, la vreo 14 milioane. Iar 4 milioane din 14 ar însemna undeva la 28%. Văzut astfel, referendum aproape de prag, dar, totuși, nu acolo, nici așa. În orice caz, 4 milioane de oameni care au rezonat la aceasta temă nu e puțin din punct de vedere politic.

9) Mulți nu au mers pentru că obiectivul Referendumului nu a fost limpede lămurit – întrebarea a fost, într-adevăr, neclară pentru unii, chiar dacă așa prevedea Legea Referendumului (am tot repetat și eu acest lucru). Cred că era de datoria Guvernului să clarifice obiectivul Referendumului sau, altfel, să amâne organizarea lui până când oamenii erau elucidați – dacă tot s-au cheltuit niște bani!

10) Așadar, am văzut că s-au mobilizat cei trei milioane de semnatari ai petiției, despre care putem spune că erau deja conștienți de pericolul acestor ideologii neomarxiste. Peste care s-au mobilizat și alte câteva sute de mii, ÎN POFIDA tuturor acestor factori de mai sus.

Prin urmare, cu toți acești factori, prezența de aproape 4 milioane (dacă vom socoti și Diaspora) este departe de a fi un DEZASTRU. Iar faptul că presa merge pe această narațiune în absența prezentării sau accentuării unei estimări cu privire la procentul celor care au votat DA nu face decât să confirme și să continue toate punctele de mai sus.