Biserica și Familia sunt cele două nuclee sociale și spirituale care vor trebui prezervate cu orice preț. Am arătat de ce Noua Ordine Mondială, dictatura "soft" a corporatocrației ce a fost instaurată și la noi, vrea să le distrugă. 

Fără ele însă pierim și ca persoane, și ca neam.

Pentru că suntem oameni ai cetății, trebuie să ne intereseze însă și politica. Aici lucrurile sunt deja grave. Partidele importante ale țării au fost demantelate sub presiunea Hegemonului sub pretextul corupției - care evident că există, dar corupție se găsește în țările cele mai mari exportatoare de "democrație" din lume. Vedem cazuri flagrante în care nu se întâmplă nimic, așa cum este cel al lui Hillary Clinton sau Sarkozy, unde, spre exemplu, sute de milioane de dolari/euro ce provin din țările cu deficit de democrație (eufemistic spus) au intrat în conturile lor, încălcând legile. Sarkozy a avut și cinismul de a pune umărul la campania militară împotriva binefăcătorului sau, Muamar Gaddafi, fapt ce a dus la transformarea unei țări prospere într-o ruină. 

Ambii politicieni vor candida în alegerile prezidențiale din țările lor, cu mari șanse - din cauza manipularii grosolane a publicului prin mijloacele media -, să (re)devină primii oameni în stat.

Marea corupție a băncilor și multinaționalelor este bandijonată ușor de justiție, inclusiv la noi. Pentru că oamenii politici depind direct de acesti centri generatori de putere. Vedem la noi cum dosarele EADS sau Microsoft sunt uitate, cum despre tunul Bechtel prin care ne-am pricopsit cu cea mai scumpă autostrada din lume (1 miliard 800 de milioane/ 50 de km.) nu mai spune nimeni nimic. 

Problema acoperiților din presă și a organizațiilor Soros (care beneficiază de zeci de milioane de euro anual) este însă mutarea atenției și a agendei publice spre Biserică. Iar bugetul pentru anul în curs dedicat serviciilor secrete, cel mai mare dintre toate statele NATO, arată către ce fel de stat ne îndreptăm.

Practic, PSD și PNL au fost demantelate, pentru că Hegemonul nu suportă o putere internă care să aibă relevanță în plan național. Este același modus operandi ca și în cazul Italiei, când prin operațiunea "Mani Pulite" a fost decapitată clasa politică a Italiei, operațiunea fiind concepută de CIA ca să aducă la butoane persoane obediente. Chiar și Berlusconi le este indezirabil, fiind prea puternic și având propriul imperiu mediatic. De aceea media mainstream și agențiile de presă mondiale l-au desființat ca imagine. 

Ideali pentru plutocrații care fac politica lumii sunt un Romano Prodi (ministru de justiție, prim-ministru și președinte al Comisiei Europene), Mario Monti (prim-ministru tehnocrat, ministru economiei și finanțelor, comisar european) sau Mario Draghi (fost guvernator al Băncii Centrale a Italiei, membru în conducerea Băncii Mondiale, președinte al Băncii Centrale Europene). Ce au ei în comun? Toți au fost consilieri, vicepreședinți sau directori ai băncii Goldman Sachs Internațional. Ca o paranteză, banca plutocrației o susține actualmente în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din SUA pe Hillary Clinton, alături de veșnicul și omniprezentul George Soros.

În România, "curățarea" clasei politice (de fapt punerea ei la dispoziția unei conduceri extra-naționale) este făcută cu aportul SRI și al DNA. Aparent, primul rezultat este "soluția" guvernului tehnocrat condus de Dacian Cioloș (comisar european), care conține miniștri aflați în vacanță din instituții europene/mondiale, o doamnă ministru neavând nici măcar domiciliul în țară, așa cum cere legea, dar având totuși avantajul că este căsătorită cu un ofițer american.

Spun aparent, pentru că în fapt prima lovitură împotriva unei politici interne s-a făcut prin desemnarea, în urma unei operațiuni de manipulare publică fără precedent după revolta din '89, a unui președinte-mazetă, Johannis, total străin de interesul național și preocupat mai degrabă de cel personal (case, vacanțe în străinătate, toaletele soției etc). 

Înainte să plece în vacanța de Crăciun din Florida, Klaus Johannis a retrimis în parlament o lege care proteja cetățeanul de abuzul băncilor, asta după ce a cedat la presiunea ambasadorilor și a șefilor a patru mari bănci europene care au cerut vehement respingerea Legii Dării în Plată.

Desigur, DNA și-a făcut și el datoria și a început atacul împotriva unui inițiator al legii, parlamentarul Daniel Zamfir, soțul jurnalistei Oana Stancu. Aceasta deși legea a fost votată în unanimitate aproape în ambele Camere ale Parlamentului și trecuse prin cinci comisii de specialitate. 

Inițial au fost asmuțiți împotriva lui ofițerii acoperiți din presă, iar Bogdan Olteanu - nepotul Giselei Vass (bunica din partea mamei - o stalinistă notorie), având acum o sinecură la BNR -, l-a amenințat direct cu DNA-ul. Care s-a executat.

Care este însă ideea - este Daniel Zamfir așa un mare pericol? 

Mesajul este clar și se adaugă celor anterioare: pumnul ridicat este de fapt împotriva Parlamentului, singura instituție care e mai greu de controlat. De aceea este și cea mai atacată instituție a statului la această oră, atacul fiind inițiat de Băsescu, principalul vector de colonizare al României în cei 10 ani de mandat. 

El este cel care a vrut să desființeze o cameră, Senatul. Adică acea cameră în care se mai opune încă tăvălugului antidemocratic președintele Călin Popescu Tăriceanu. Până când, probabil, va fi închis preventiv ca un infractor periculos.

De aceea cred că în acest an, în plan politic, Parlamentul trebuie aparat de încercarea de a-l reduce la un rol decorativ. Adică să nu devină ceea ce este acum președinția și guvernul. 

Iar pentru asta, partidele ar trebui susținute si întărite. Aceasta dacă mai vrem să păstram, cât de cât, democrația. 

Ce este acum pe cale să sucombe în fața ideologiei totalitare Globaliste