„Niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus” – așa îi numește istoricul Mădălin Hodor, cercetător în cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), pe tinerii care au căzut victime oribilului experiment stalinist de la Pitești.

Asta după ce zilele trecute un alt colaborator al CNSAS, Mihai Demetriade, ne spunea că „noțiunea de experiment este hiperbolică, a fost o acțiune”, că acest oribil experiment „nu a avut origine sovietică, ci legionară” și că „victimele erau complice”. Și tot Mihai Demetriade afirma că toate filmele despre ororile de la Pitești ar fi „un fake news istoric de proporții”.

Numai că realitatea că Piteștiul a fost un spațiu criminal de exterminare unde ocupantul sovietic a pus în aplicare tehnicile de dezumanizare enunțate de Makarenko este recunoscută și fundamentată de întreaga istoriografie românească și internațională.

În plus, tinerii care au intrat în închisoare la Pitești aveau la începutul anilor 50 vârste de 18, 19, 20 de ani. De la rebeliunea legionară trecuseră 10 ani. Așadar, acei tineri închiși la Pitești avuseseră, în timpul rebeliunii, 8, 9 sau 10 ani. Ce fel de legionari erau aceștia? Poate legionari... în scutece. Poți spune că erau tineri idealiști sau naivi, însă la 18-20 de ani împliniți în anii 50 nu aveau cum să aibă vreo legătură cu evenimentele rebeliunii legionare din... 1941.

Imorală și inacceptabilă este și negarea suferințelor acelor victime. În închisorile comuniste au fost încarcerați și torturați și oameni de stânga, și oameni de dreapta. Și marxiști, și legionari veritabili (din aripa politică), și preoți, și călugări, și mulți intelectuali „tehnocrați”. Indiferent de orientarea lor politică, nu poți să nu ai o minimă compasiune pentru suferința umană. Este descalificant să nu recunoști și să nu respecți această suferință.

Cum să fii istoric și, mai mult, angajat sau colaborator la CNSAS și să numești experimentul Pitești... fake news istoric de proporții? Sau poate domnii Hodor și Demetriade intenționează să numească și Holocaustul un „fake news istoric de proporții”? Și să ne arate că și evreii se torturau singuri la Auschwitz, pentru un blid în plus?

Negarea crimelor comunismului stalinist în România este o crimă morală de aceeași amploare cu negarea crimelor regimului nazist în spațiul controlat de acest regim, în anii 1940.

Ceea ce fac Mădălin Hodor și Mihai Demetriade este să mai treacă o dată cu tancul sovietic peste victimele de la Pitești. Și îi putem numi, pe drept, pe acești negaționiști demni urmași ai Anei Pauker.