Pe 26 noiembrie, la o zi după Sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului,  Biserica și Ministerul Apărării Naționale au organizat concertul „Uniți prin Centenar”, despre care ActiveNews a relatat la vremea respectivă.

Puțini au remarcat, însă, că la începutul concertului, Grupul Psaltic „Tronos” al Patriarhiei Române și Orchestra Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale au cântat împreună poezia „Ne vom întoarce într-o zi”, a poetului închisorilor Radu Gyr.

Interpetarea acestui adevărat imn-testament al celor din temnițele comuniste, printre care au fost și cei care au făcut unirea de la 1918, în An Centenar, de către reprezentanții Bisericii și Armatei reprezintă, poate, cea mai frumoasă reabilitare morală pentru cei care au suferit în închisori.

Ne vom întoarce într-o zi,
de Radu Gyr

Ne vom întoarce într-o zi
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost când am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc din nori
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi...
Și cei de azi cu pașii grei
Nu ne-or vedea, nu ne-or simți
Cum vom pătrunde-ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Ușori, ținându-ne de mâni,
Toți cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Și-n cântecul pe care și-l
Vor spune alții, după noi.

În zâmbetul ce va miji
Și-n orice geamăt viitor,
Tot noi vom sta, tot noi vom fi,
Ca o sămânță-n taina lor.

Noi, cei pierduți, re-ntorși din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem și-n disperări,
Și-n răni ce-n piepturi se ascund.

Și-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge, zi de zi,
În tot ce mâine, ca și ieri,
Va sângera sau va iubi.