Teologul și politologul Bogdan Duca scrie despre un efect al alegerilor din Statele Unite: inventarea mitului „insularității României, iată, înconjurată de state care, „trădând” idealurile euro-atlantismului, se orientează tot mai pronunțat spre Rusia”.

Bogdan Duca afirmă că România este portretizată mediatic „ca fiind o oază de democrație și de libertate, într-o mare musai „roșie”, neobolșevică, totalitară. De asemenea ni se sugerează că toți (cehi, slovaci, maghiari, sârbi, bulgari, greci, turci, români basarabeni și, desigur, americani) greșesc în timp ce România are dreptate”.

Iată textul publicat pe blogul lui Bogdan Duca:

După victoria lui Trump în alegerile din SUA și consecințele sale regionale (rezultatele din alegerile din Bulgaria și Republica Moldova), nu am putut să nu remarc un fenomen deosebit de îngrijorător în dezbaterea publică manipulată de mass-media mainstream din România.

Este vorba de inventarea unui mit; acela al insularității României, iată, înconjurată de state care, „trădând” idealurile euro-atlantismului, se orientează tot mai pronunțat spre Rusia.

România începe să fie „vândută” mediatic românilor ca fiind o oază de democrație și de libertate, într-o mare musai „roșie”, neobolșevică, totalitară. De asemenea ni se sugerează că toți (cehi, slovaci, maghiari, sârbi, bulgari, greci, turci, români basarabeni și, desigur, americani) greșesc în timp ce România are dreptate.

 

Acest mit al insulei de democrație și de libertate este o formă perversă de extremism, care acoperă de fapt auto-izolarea și ghettoizarea statului român și societății românești.

Am mai fost pe acolo: anii cei mai stupizi din secolul XX, „iepoca de aur” a lui Ceaușescu, i-am petrecut într-un astfel de ghetto în care ni se susura ideea că nimeni în lume nu e mai democrat, mai liber, mai socialist, decât poporul închis între granițele frumoasei noastre țări..

Același scenariu ni se susură și acum: spre deosebire de România euro-atlantică, democratică, liberă, restul sunt sau tind să devină victimele Răului absolut care este identificat cu un dușman ce face parte deja din mitologia politică a poporului român: Rusia. La care se pot adăuga, pentru accentuarea dramatismului, amenințarea maghiară, a „bulgăroilor cu ceafă groasă” (doar așa le spunea poetul nostru național), a „grecoteilor cu nas subțire” și al turcilor („lihtele păgâne”).

Desigur, nimeni nu poate demonstra că România ar fi „mai” democratică decât Bulgaria, Serbia sau Ungaria, sau că economia noastră ar fi mai „viabilă” decât cea a Ungariei, Slovaciei, Cehiei sau Austriei (care va avea și ea în curând un președinte naționalist, conservator, „populist”).

Ba din contră, o țară în care președintele, secondat de ministrul de justiție, acuză de extremism și spune explicit că se va împotrivi unui demers constituțional, inițiat de 17 procente din populația țării, este o țară cu ceva (dar serioase) carențe de democrație și de libertate. O țară în care avem o cenzură ideologică (CNA, CNCD, Institutul Wiesel), în care suspiciunile „rezonabile” ale procurorilor sunt suficiente pentru privarea de libertate a unor cetățeni, iar serviciile secrete sunt, practic, atotputernice, nu poate fi considerată „land of the free” decât prin comparație cu China sau Coreea de Nord, categoric nu cu Bulgaria, Ungaria, Cehia sau Slovacia….

 

Evident, ghettoizarea nu va face decât să agraveze inevitabilul: România este o țară ce nu poate fi ignorată, într-o regiune care trece prin schimbări geopolitice majore..

O presă, o intelectualitate și o „societate civilă” care sugerează, sau îndeamnă direct la ghettoizare și lipsă de respect față de opțiunile democratice ale popoarelor vecine, comite un rău greu cuantificabil prezentului și viitorului acestei țări.

 

Acum, mai mult ca oricând, România trebuie să deschidă dialogul sincer, pragmatic și motivat de interesul național (care este libertatea și prosperitatea cetățenilor României) cu toți vecinii și toți factorii de influență geopolitică din zonă.

România trebuie să devină un actor suveran și rațional în UE și în NATO, un bun vecin și un partener onest de dialog și de afaceri.

O societate civilă responsabilă, o intelectualitate responsabilă, o presă responsabilă, trebuie, mai mult ca oricând, să încurajeze guvernul (oricare ar fi acesta) la o politică externă rațională și prietenoasă.

Da. Politica externă de până acum a dat faliment. Trebuie să o înlocuim cu o alta rezonabilă, care, foarte important, va lucra cu mai multe scenarii și nu va mai miza soarta României pe o singură carte.

 

Da. Ghettoizarea României, sugerată iresponsabil zilele acestea poate fi un rău mai mare pentru țară decât un război.