Așa e, așa sunt eu, vreau ca, atunci când sunt mințit, să fiu mințit frumos, artistic, să mă facă să mă crucesc,  să-mi scuip în sân, dar să îmi spun: ”minciună, minciună, dar ce-ar fi dacă?…

Pentru că, tovarăși, asta e problema cu partidele astea ale noastre: habar n-are să mintă! De aia trebuie să meargă cu sacoșa la poarta oamenilor să le dea bucate și portjartiere la doamne, că lumea este dezgustată nu de faptul că mint non-stop de 25 de ani încoace, dar că mint banal, puturos; minciunile lor nu inspiră nici măcar milă, ci doar repulsie. ”Auzi bă, spune tu minciunile alea cu creșterea bunăstării și marcă o litră de salam și nește făină pentru ăștia micii!”.

Eh, eu de minciunile de acest tip m-am săturat! Vreau un partid care să-mi spună c-o să reînvie dinozaurii pentru mine și familia mea, c-o s-o facă din nou tânără pe Brigitte Bardot, deștept pe Nicușor Dan și cinstit pe Traian Băsescu, așa de tare vreau să fiu mințit!

Adevăr zic vouă: Din cât de interesant poate minți candidatul poate răsări o speranță pentru popor, da` ce zic eu pentru popor, chiar și pentru mine. De exemplu, decât să-mi cânte de-an surda maneaua aia cu ”venim să facem curățenie și anticorupție” mai bine mi-ar spune că au de gând să refacă marile fabrici: 23 august (poa` să-i zică 1 decembrie sau 10 mai, nu contează pentru mine), Tractorul Brașov, ARO, IMGB, Industria Sârmei, Comtim-ul… le-am pierdut șirul, cum le-am pierdut cu toții urma.

Că vor să refacă industria de apărare, aia de-a desființat-o prima Petre Roman, încă înainte de a dezbrăca primul pulover à la révolutionnaire. Că vor să înjghebe din nou un fel de armată națională, nu o adunătură de mercenari dispuși să-și lase oasele pe unde a înțărcat dracu` capra, luptând cu ieniceri NewAge.

Că vor să reinventeze o politică externă în care diplomații să stea drepți chiar dacă e să le treacă o țeapă prin cur, să nu poată să se îndoaie pe sub toate mesele și pe la toate bâlciurile. 

Să sprijine investițiile străine, n-au decât, acolo unde avem nevoie și importurile acolo unde ne lipsesc lucruri. Nu vreau să producem telefoane dăștepte la Petrila, dar nici să ajung să import sare din câmpia Panonică. 

Să mă mintă că o să reintroducă studiul în școli, în loc să pregătească ucenici vrăjitori pentru multinaționale, să ne aducă aminte că școala e locul unde se învață învățături, nu se pregătesc oameni pentru ”lumea reală”. Să ia lumea asta reală și să și-o îndese undeva, partidele. Nu îmi place. E nașpa. Vreau să dea copiii mei peste ea atunci când n-or să mai fie prea copii, nu din grădiniță. Nu vreau să știe nici ce e munca, nici ce e sexul mult timp de la nașterea lor încolo. Sau dacă e s-o afle, măcar să n-o afle din școală. Să le afle ca o pedeapsă sau un păcat, nu ca o  aspirație.

Vreau să mă mintă că o să refacă istoria națională ”in situ”, c-o să renoveze, restaureze, dezgroape, cinstească monumentele, construcțiile, personalitățile noastre, în primul rând, nu tot ce ne-au trântit în cap veneticii, grofii, cumanii, Djuvara și prințul cearls.

Nu vreau să mă mintă cu bunăstarea. Mă descurc. Vreau să mă mintă cu demnitatea, că pe-aia e greu s-o ții de unul singur. Nu poți fi demn când toți ai tăi, inclusiv tu, ești bine mersi cu bunăstarea făcând colonoscopii pe la putreziți din Vest. Nu vreau să mă mai mințiți că distrugeți, că băgați la pușcărie, că înnoiți, că reformați, că pensii și salarii și medicamente. Mai schimbați, dracului, placa, s-a tocit acul.

Mințiți-mă că o sa faceți, nu c-o să desfaceți. Vreau industrie națională, vreau școală națională, armată națională, magazine naționale. Decât o Armand cinstită mai bine un Nicolae mare industriaș corupt. Așa sunt eu. Vreau să fiu mințit grandios, decât meschin, tehnocratic. Vreau să zic: ”Bă, ce minciuni aruncă și ăștia! Bă, da` dacă?...”