ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Joi, de la 12:00, a început înmormântarea lui Mihnea Constantinescu. Acesta a decedat sâmbătă, 17 noiembrie la Nisa (Franța), la doar 57 de ani.
 
Unanimitatea cu care Constantinescu a fost plâns de către opinia publică și scena politică a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât rareori, dacă nu chiar niciodată!, nicio persoană nu beneficiază de asemenea tratament în România.

De la politicieni la Casa Regală, toată lumea a avut numai cuvinte de laudă pentru Mihnea Constantinescu. Așa că asta ne-a făcut curioși să aflăm cât mai multe despre biografia celui pe care Ziarul Financiar îl declara, încă din 2009, „unul dintre cei mai puternici oameni din umbra politicii”. Iată ce-am aflat:

În primul rând, la doar 28 de ani, Mihnea Constantinescu a fost asistentul personal al Premierului Petre Roman între 1990 - 1991, în primul Guvern post Ceaușescu. O pauză: să ne imaginăm că un tânăr ce abia absolvise facultatea de 5-6 ani este numit consilier al primului ministru. Și nu a oricui, ci a primului prim-ministru ce trebuie să guverneze o țară răvășită economic, ce tocmai își pierduse peste 1.000 de locuitori ca urmare a unui decembrie sângeros. Care sunt șansele ca un tânăr absolvent, fie el și șef de promoție, să ajungă acolo?
 
O explicație ar putea fi furnizată de de istoricul Alex Mihai Stoenescu, care în lucrarea sa „Istoria Loviturilor de Stat din România”(volumele 4 și 5), explică legăturile lui Petre Roman cu Franța, fiind reprezentantul puterii occidentale desemnate de blocul NATO pentru a se ocupa de România, alături de sovietici, în decembrie 1989. De altfel, după cum nota Stoenescu, tocmai filiația franceză a lui Roman l-a făcut indezirabil pentru grupul pro-sovietic din jurul lui Ion Iliescu. Ca o paranteză: Mihnea Constantinescu a fost decorat de statul francez, acum cinci ani, cu distincția de Cavaler al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă din Hexagon. Rangul de „Cavaler” al Legiunii de Onoare se acordă francezilor care au minim 20 de ani de serviciu public sau celor care au minim 25 de ani de „activitate eminentă”. Singurii străini care pot primi această distincție sunt cei „care au servit Franța sau idealurile pe care le reprezintă”, conform codului organizației.

Cu toate astea, Mihnea Constantinescu nu a căzut cu șeful său, Petre Roman, în 1991, ci a continuat să lucreze în mai toate Guvernele post-decembriste, o performanță realmente incredibilă.

Între 1991/1992 a fost director de cabinet al Premierului Stolojan, apoi al premierului Nicolae Văcăroiu (1994), apoi director de cabinet și consilier al Ministrului de Externe Mircea Geoană (1996 - 1998), director de Cabinet al lui Adrian Năstase (2004), al lui Călin Popescu Tăriceanu (2005-2008). Din 2011 a fost consilier personal al lui Victor Ponta, iar din 2012, Ponta l-a numit „Ambasador cu însărcinări speciale pentru securitatea energetică a Guvernului”.

Chiar dacă l-a înfierat pe fostul PSD-ist, premierul Dacian Cioloș l-a păstrat și el pe Mihnea Constantinescu, numindu-l coordonator cu însărcinări speciale pentru securitate energetică.

În 2003 a fost Reprezentantul Guvernului român pe lângă Autoritatea Provizorie din Bagdad și consilier al Ministerului de Externe Irakian. 
 
Legăturile puternice cu Occidentul ale lui Mihnea Constantinescu ar putea fi confirmate și de faptul că în 2009, regimul pro-rus de la Chișinău l-a respins pentru poziția de Ambasador al României în Moldova de peste Prut.  
 
În 2016 a fost președinte al Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului, fiind în spatele definiției și mai largi a anti-semitismului propusă de această organizație și adoptată, până acum, de 47 de state.

De altfel, American Jewish Commitee (AJC), o puternică organizație de lobby evreiesc din SUA, a deplâns public moartea diplomatului. AJC este structura care l-a decorat pe Președintele Iohannis în SUA, în 2017.

Brokerul fugar Cristian Sima a zis despre Constantinescu că „i-a fost prezentat ca general al SIE”. Faptul că trupul lui Constantinescu a fost adus în țară cu o aeronavă militară și faptul că a aterizat la Baza Militară 90, ar putea constitui argumente pentru faptul că răposatul are un grad înalt în zona militarizată.

Importanța în zona din umbră a sistemului politic a fost întărită de o declarație a actualului Ambasador SUA, Hans Klemm. Acesta a dat de înțeles că el,dar și toți predecesorii săi în funcție, s-au consultat cu Mihnea Constantinescu la preluarea mandatului!

„A fost un diplomat desăvârșit, un patriot român și nu am cunoscut un susținător mai puternic al Parteneriatului Strategic SUA-România. Numeroasele contribuții pe care le-a adus, atât României, cât și comunității internaționale, inclusiv recenta președinție a Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului, nu vor fi uitate. Sfaturile înțelepte pe care mi le-a oferit mie și predecesorilor mei s-au dovedit neprețuite în încercarea noastră de a reprezenta cât mai bine America în fața poporului român”, a spus Klemm.

Analistul politic și teologul Bogdan Duca a scris că „de vreo o sută de ori am auzit, în discuții de cabinet, de salon, în bârfe la o țigară, de acest personaj, despre care oameni cu cunoștințe serioase despre politica românească, cu influență și putere, spuneau că au fost momente în care....a fost cel mai puternic și mai influent om din România”.

Alte surse din zona politică afirmă că Mihnea Constantinescu a fost și un mason de gradul 33, fiind probabil „un hub pentru mai multe servicii de informații în România, un fel de Silviu Brucan”. Conform istoricului Alex Stoenescu, Brucan a fost „eminența cenușie” a evenimentelor din decembrie 1989, acesta călătorind atât în SUA cât și în Rusia cu puțin înainte de producerea revoltelor, deși, teoretic, era în arest la domiciliu în Dămăroaia.

Un elogiu interesant i l-a adus și cunoscutul homosexual, Dragoș Bucurenci. Conform acestuia, Mihnea Constantinescu a fost „omul din umbra înaltei administrații de stat, care a făcut guverne să funcționeze” dar și care l-a încurajat să meargă pe drumul său, „într-un moment de mare îndoială”. Mai mult, acesta redă spusele Prințesei Marina Sturza, care le-ar fi transmis tuturor noilor ambasadori veniți în România: „Dacă vreți să se facă ceva în România, trebuie să vorbiți cu Mihnea”.
 
Nu lipsit de importanță este și faptul că în marea de elogii - cum numai Ceaușescu primea pe vremuri -, nimeni nu menționează cauza morții lui Constantinescu. Un indiciu ne oferă Bogdan Chireac, cel care scrie că în urma tratamentului Constantinescu și-ar fi pierdut părul, dar apoi a revenit „alb ca neaua”. Gurile, cum altfel decât rele?, spun că la prima întâlnire Constantinescu emana un aer gay. Oare așa se explică promovarea pe care i-a făcut-o lui Bucurenci? Nu vom ști prea curând.