ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Pentru cei mai mulţi, amintirile din comunism şi toate iluziile făcute cu privire la Occident, sunt criterii suficiente ca să nu se dezlipească de visul ueuropean. Prea mult au investit în această speranţă, în această iubire.
Însă apar noile generaţii- mai noi şi decât generaţia mea, care avea 10 ani în 1990 şi a fost prinsă de visul ueuropean- câte speranţe nu ne-am făcut şi noi?.

Însă noile generaţii nu au habar ce este acela comunism şi nici nu înţeleg de ce trebuie să îşi judece prezentul şi viitorul în funcţie de o epocă istorică criminală pe care ei nu au trăit-o.
Problemele lor sunt problemele oricărui cetăţean UE. Viaţa sa este viaţa standard a oricărui ueuropean, educaţia sa este la fel de sub-medie ca şi a majorităţii europenilor.

De aceea e firesc ca tinerii români să fie radical diferiţi politic de părinţii lor- auto-educaţi într-un basm cu Occidentul cel bun, mesianic, care trebuie să ne salveze de toate relele.

Tinerii români vor să trăiască bine. Şi, încet, dar inevitabil, se prind că traiul bun este împiedicat tocmai de "salvatorii" din imaginarul părinţilor lor. Cum? Cu norme, directive, interferări inacceptabile în politica internă.
Spre deosebire de părinţii lor, tinerele generaţii ştiu că UE poate da faliment. Şi li se pare tot mai comic să audă că "tot mai bine cu UE decât cu URSS", pentru că, spre deosebire de părinţii lor, ştiu că URSS este istorie. Şi că pe logica asta ar fi trebuit să apreciem şi pe Stalin - că tot mai bine sub el decât sub....Ginghis Han.

Tânăra generaţie nu înţelege de ce ar trebui să nu fim dureros de critici cu Occidentul. Suntem cetăţeni UE, deci trebuie să ne implicăm ca o conştiinţă critică la nivelul UE, nu? Mentalitatea idolatră faţă de Occident a rămas doar pentru minţile captive în 1989-1990 ale unei generaţii deja bătrâne.

La nivelul dezbaterilor intelectuale lucrurile au fost deja tranşate. Pe de o parte un establishment intelectual care după 25 de ani de pro-occidentalism nu mai e credibil nici când e critic cu acesta (a se vedea cazul Patapievici). Pe de altă parte, tânăra generaţie de intelectuali care tocmai pentru că este occidentală se comportă ca nişte intelectuali occidentali: critic, deconstruind discursuri, punând multe şi tot mai serioase semne de întrebare: Iar asta nu are cum să nu irite certitudinile idolatre ale bătrânilor.