Am avut ceva răbdare ca să văd toate episoadele din filmul propagandistic "Familia", realizat de Netflix.

Că nu mai există film, mai ales serial, făcut de ei care să nu conțină și niște problematică homosexualistă, asta e notoriu deja.

Dar pentru ce a fost făcut acest serial?

Ca să demonstreze prin niște ipoteze abracadabrante, trase de păr și supte din deget, că există o mafie politică a creștinilor (neoprotestanți în special), un fel de extremă fundamentalistă care se insinuează în treburile SUA și, de acolo, în toată lumea.

Adică nu miliardele investite de un dement mesianic ca Soros în toată lumea sunt problema, nu distrugerea afacerilor mici și mijlocii, nu demantelarea sexelor prin teoriile sataniste gender, nu pulverizarea familiilor și ideologia homo băgată pe gâtul copiilor de mici, în grădinițe și scoli, nu pervertirea culturii, nu cenzura presei și a rețelelor sociale. Nu, toate acestea sunt chiar PROGRESUL UMANITĂȚII.

Nenorocirea lumii, o demonstrează prin coruperea adevărului acest documentar căznit, este grupul de politicieni care au aderat la o grupare sectară. Din punctul meu de vedere, premisele acestei grupări sunt mult în afara învățăturii de credință și ideologizează creștinismul nepermis, transformându-L pe Domnul Iisus într-un agent de propagandă bun de folosit în scopuri politice. Nu că acele scopuri ar fi neapărat impure. Dimpotrivă, mulți oameni de bună credință încearcă să „încreștineze" actul politic, însă o fac strict pragmatic, este un soi de negociere „eu îți dau, dar aștept ca și Tu (Iisus) să ne dai ce-Ți cerem".

În fine, totul se brodează în jurul Micului Dejun cu Rugăciune (MDcR), pornit de un pastor norvegian în anii Crizei, cel care a avut ideea de a aduce inițial oameni de afaceri care să sprijine concret cetățenii dintr-un oraș, apoi a adus laolaltă congresmanii din cele două orientări (democrații și republicanii), la diverse discuții pe marginea unor texte biblice sau rugăciuni împreună pentru un om politic, chiar și un stat (se rugau pentru Uganda, de exemplu) și încercau să exporte acest MDcR în lume, inclusiv în Rusia și alte state foste comuniste, în țări aflate în conflict etc.

Modul în care au reflectat Referendumul pentru Căsătorie de la noi a fost făcut special ca să-și demonstreze (pre)concepțiile. Adică aici totul a fost făcut de fundamentaliștii americani, care au încercat să exporte lipsa lor de empatie pentru căsătoriile homosexuale în România.

În film, președintele Johannis devine un factor important în ecuația Referendumului, deși el s-a opus mârlănește, folosind toate tertipurile posibile ca să-l oprească sau măcar să-l întârzie, numindu-i „fanatici religioși" pe cei 3.5 milioane care au semnat.

Într-o lumină obscură, de spațiu conspirativ dramatizat ridicol, stă Viski și încă câțiva companioni de la Mozaiq. Care mint colosal, stârnind frisoane (de râs, în cazul meu) despre cum simt homosexualii violența și oprimarea în societatea românească răvășită de ura iscată în urma procedurilor referendumului, discurs pigmentat de secvențele delirantului clip publicitar al agenției Papaya, în care homosexualii zac fripți pe marginea drumurilor ca exemple pentru copiii îndoctrinați de un soi de biserică neagră.

Nu mai continui; cine are chef să vadă cum se fac filme de propagandă, manipulatoare până la vomă (de la modul în care este siluită informația ca să folosească tezei filmului, până la montaj, muzică, grafică etc), poate să se uite la acest film ca la unul școală.