Începi să le spui oamenilor că nu e bine deloc felul în care evoluează Uniunea Europeană, că refuzul democraţiei în UE nu mai este de mult vreun „accident de drum”, ci este metodă de lucru, că departe de a propune nişte valori europene, UE impune o ideologie esenţialmente liberticidă.

Că mecanismele UE sunt toate preluate de un stat, Germania, care are cel mai urât „cazier penal” din istoria recentă a Europei, că ambiţiile politice ale Comisiei şi Parlamentului European sunt totalitare- chiar dacă, deocamdată, totalitarismul lor pare amuzant: supra reglementarea şi standardizarea tuturor prostiilor. Răspunsul?

Tu vrei cu ruşii. Tu vrei dictatură comunistă. Nu ai trăit sub comunişti ca să simţi cum e dictatura. Du-te la Kim Jong Un al tău.

Sau, mai onestele- şi de asta de apreciat: pot să îmi umplu burta? pot să îmi iau bemveu? Atunci dă-o în mă-sa de democraţie.

Primul tip de răspunsuri e groaznic. Pentru că justifică orice. Parcă îi vezi pe nişte cetăţeni ai URSS discutând despre faptul că oricum se trăieşte mai bine sub generalismul Stalin decât sub Ivan cel Groaznic (ceea ce e adevărat). Dacă ne raportăm la istorie, tot timpul vom găsi scuze pentru dictaturi, uitându-ne la altele. Şi aşa s-au şi justificat toate dictaturile din istorie. Hitler s-a justificat prin comunism, comunismul prin absolutismul ţarist, etc. Tot timpul exista un „mai rău”- de multe ori bine umflat propagandistic, care să justifice „micile rele” pe care trebuie să le înghiţim acum.

Al doilea tip de răspunsuri e nu mai puţin groaznic.

Dacă ne uităm la anuarele statistice, vedem că în anul 1960- când închisorile comuniste erau pline de popi, boieri, burghezi şi alţi duşmani ai clasei muncitoare, marea masă a românilor cunoscuse o îmbunătăţire reală a nivelului de trai. Dacă te duceai atunci să le spui oamenilor că la Sighet, geme temniţa de deţinuţi politic, răspunsul ar fi putut fi sintetizat astfel: „pot să îmi umplu burta? pot să îmi iau o volga? pot să îmi iau bilet prin sindicat la Călimăneşti? Ete, nu puteam face nimic din toate astea în 1937, când era democraţie, deci mă doare în …cot”.

Căci secretul nespus al poveştilor nedemocratice este că toate dictaturile aduc la început prosperitate şi securitate socială şi îţi iau în schimb, libertate. Comunismul nu a căzut în România sau aiurea pentru că oamenii doreau libertate, ci, din păcate, pentru că doreau pâine „turcească”, Cola la liber şi reviste porno…. Aşa cum noua dictatură va cădea atunci când nu va mai putea furniza grăunţe pentru guşele cetăţenilor cuminţi şi obedienţi… Şi evident, când se vor revolta, vor vehicula lozinci măreţe, ca „libertate”, „democraţie”, când de fapt ei vor o altă dictatură care să îi hrănească decent în schimbul unei obedienţe cuminţi….

Contraziceţi-mă, vă rog!

Acest articol a apărut pe blogul autorului