ascultă articolul

Președintele Klaus Iohannis s-a întâlnit, vineri, la Casa Albă cu omologul său american Donald Trump și a discutat o oră cu acesta în Biroul Oval, iar după aceasta au susținut o conferință de presă comună.

Cornel Nistorescu a scris un editorial pentru Cotidianul în care a analizat acest eveniment pe care o mare parte a presei din România l-a prezentat ca un eveniment istoric, în contextul în care o parte din presa americană l-a ignorat.

„Primirea lui Iohannis la Donald Trump a declanșat la București o ploaie de superlative. Moment istoric peste moment istoric, ba, a fost o televiziune care a ridicat evenimentul la scară planetară, chiar dacă marea presă americană l-a ignorat. Mărturisesc că multe dintre culisele acestei întîlniri îmi scapă. E drept că nici una dintre părți nu s-a străduit să ne lămurească. Am înțeles perfect complimentele, n-am înțeles excesul cu care au fost aruncate. Dar dincolo de baia de complimente, altfel, de factură modestă, ce mai este? Promisiunea lui Donald Trump cu „viitorul luminos al României"? Să dea Dumnezeu să avem un viitor luminos (nu de felul celui de care ne-am cam săturat), dar nu cred că o asemenea bucurie ne-ar putea veni de la un președinte american sau de la un premier german. Sigur poate fi de la altceva.

Relatările din presa română ne-au arătat care este nivelul jurnalisticii practicate în patria Mioriței: metaforă, exagerare, adjective peste adjective, plus interpretări dintre cele mai nostime. Fascinați de body language, unii au citit bătaia pe umăr a lui Trump – altfel, un gest cam nepoliticos – de mare familiaritate, care nu-i prea onorabil pentru cine-l folosește. Trump putea foarte frumos să-i bată pe umeri pe angajații săi de la Mar del Lago, unde are un grup enorm de români și de la care grup extrem de disciplinat și devotat poate că se și trage simpatia președintelui american față de țara noastră. De la politica externă a României și de la relațiile sale anterioare cu președintele Iohannis, nu prea are de unde.

Am înțeles ce sprijin are Klaus Iohannis în mass-media, am înțeles cine îl iubește orbește și cum toată media care l-a însoțit s-a chinuit să-l ridice în slăvi. Ce-au citit în această vizită? Ce-au înțeles de la fața locului? Că președintele american ne iubește, că ne prevede un viitor luminos, că președintele Klaus Iohannis este puternic și popular (mă rog!). Și mai ce? Că suntem un membru de nădejde în bătălia contra ISIS (???), că noi ne respectăm angajamentul luat pentru a cheltui peste 2% (sper că am auzit bine) pentru înarmare, că relația este mai bună ca niciodată. Și mai ce? Dintre cele care ne ard buza! Vizele? „Vom vorbi."

Primirea lui Klaus Iohannis la Casa Albă a fost un excepțional moment de complezențe politice și diplomatice, care ne-a bucurat. Poate că nici un președinte american n-a fost atît de copleșitor în afirmații măgulitoare. Dar dincolo de acestea, ce mai este? Pînă în momentul de față, nu am date sau detalii despre consecințele acestei vizite. Ca un ziarist care a mai luat parte la „vizite istorice", sunt obișnuit ca peste ele să se aștearnă praful și schimbările spectaculoase să nu apară niciodată. Pînă la urmă, nu contează decît cele pe care le fac românii în țara lor.

Ce-a obținut Klaus Iohannis? O confirmare și o susținere în campania sa anticorupție. Altfel, în absența unui partid puternic care să-l sprijine, DNA-ul rămîne principalul instrument de acțiune împotriva adversarilor săi. Iohannis a putut pleca fericit acasă. Arma sa principală moștenită de la Traian Băsescu, folosită în special împotriva PSD-ului, a fost validată. M-a și amuzat strădania unor trupeți din fosta armată de băsiști prefăcută în iohanniști de a face din anticorupție principalul subiect al conferinței de presă de pe peluza Casei Albe.

Klaus Iohannis va efectua o vizită de lucru în Germania în perioada 19-20 iunie. Adică peste aproape două săptămîni! Mulți își imaginează că felicitatul și onoratul Iohannis la Washington face, într-un fel, naveta între Washington și Berlin și, mai apoi, prin întîlnirea cu Macron de la Bruxelles, din 22-23 iunie, între Washington și Paris. Cît de mare și de moale este, Klaus Iohannis poate sări într-un picior sau cînta la o petrecere dată la consulul onorific al Austriei. Cine din politica actuală a lumii s-ar putea lăuda cu o asemenea performanță? În aproape două săptămîni se întâlnește cu trei dintre figurile cele mai interesante și influente ale lumii. Nu-i de colea! Dar nici rodul diplomației românești și nici al unei partituri externe jucate pe picior mare.

Vizita în Germania era prevăzută și fixată cu multe luni înainte de drumul la Washington, iar întîlnirea cu Macron este la Consiliul European. Ba eu zic că la Berlin, unde Iohannis nu se bucură de simpatia și de susținerea pe care noi ne așteptam să le aibă, nu va repeta complezențele făcute lui Trump. Nu doar că nu le va repeta, dar ar trebui să se aștepte la o altă perspectivă asupra acelorași lucruri despre care a vorbit atît de dezinvolt pe peluza Casei Albe. Abia la Berlin va afla care sunt consecințele vizitei sale spectaculoase la Casa Albă.”, a scris Cornel Nistorescu.