Îmi propusesem alaltăieri să nu mai postez o vreme despre referendum, dar văd că îmi ies în față tot felul de experți care mă provoacă; azi, Tatiana Cojocari, care face o analiză pentru LARICS (Laborator Pentru Analiza Războiului Informațional Și Comunicare Strategică), publicată pe site-ul Adevărul sub titlul "Creștini versus europeni", cu privire la consecințele eventualului referendum pentru modificarea Constituției".

Analiza sugerează că „referendumul ar putea induce în societatea românească o dispută axiologică fără precedent, ideologizând la maximum o polemică între diverse tabere din societatea românească și generând un potențial de intervenție pentru actori din afara României cu interese/scopuri destabilizatoare. Din perspectiva securității societale, referendumul poate deveni o sursă de false tensiuni și conflicte, fără precedent în România: creștini versus europeni și invers.”

Potrivit autoarei, „referendumul poate constitui, cu voie sau fără voie, acel canal prin care Federația Rusă să aibă acces în România, să influențeze agenda publică, să se insereze, concomitent, printre instigatorii și contestatarii referendumului, cu scopul de a amplifica scandalul, disputa, de a polariza pe linia creștinism versus Europa (Occident) etc.”
Autoarea nu spune că referendumul ar fi fost inițiat din zone de interes rusesc, ci că Rusia ar putea profita de el; „scopul celor care pescuiesc în ape tulburi este să promoveze și perpetueze scandalul, tensiunile, disputa. Nu are nicio importanță cine va câștiga la referendum, principalul e să se creeze cât mai multe tensiuni în societate. Consecința va fi că românii (majoritar creștini și pro-europeni) vor fi obligați pentru prima dată să facă această falsă alegere, între religie și Europa.”

Țintele sunt, de aceea, în viziunea autoarei, multiple: 
„- asocierea strictă a Europei cu „păcatul”, cu minoritățile sexuale, în general portretizarea Europei și a lumii occidentale în general ca necreștină, chiar anticreștină, în ochii românilor; 
- în oglindă, prezentarea Rusiei ca singurul bastion al credinței, al Ortodoxiei pure și dure, cum o declară de fiecare dată însuși președintele Vladimir Putin; 
- compromiterea Bisericii Ortodoxe Române în ochii politicienilor români, a credincioșilor și a Europei, prin subminarea poziției acesteia și ideea că BOR intră în politică, devine factor legislativ. Scopul Rusiei este clar aici: BOR – singura biserică ortodoxă latină - este biserica a doua ca și forță și consistență în lumea Ortodoxă, deci „concurentul” principal al Bisericii Ortodoxe Ruse; 
- crearea de tensiuni în societatea românească pe o axă de polarizare fără precedent: creștinism versus Europa.”

Concluzionează autoarea că „miza principală este distincția între a fi creștin și a fi european și că se creează ideea falsă că a fi european înseamnă a nu avea o familie tradițională și a fi credincios/tradițional înseamnă a nu fi nicidecum pro-european.”

Bun.

Întrucât am avut deja vreo trei patru postări exact pe ideile de mai sus astă-primăvară, încep prin a sublinia faptul că toate cele patru ținte presupus vizate de „actorii” din afara României (adică Rusia) se suprapun perfect cu liniile de atac ale organizațiilor progresiste, pro-gay, conturate din primăvară.

Care au fost mesajele progresiștilor?

- au asociat Europa și europenismul cu deschiderea spre gay-marriage, pretinzând că cele două ar fi în mod necesar legate
- au căutat să identifice inițiativa pentru revizuirea constituției și a Coaliției pentru Familie și susținătorilor săi cu putinismul și cu interesele lui Putin 
- au atacat Biserica Ortodoxă Română (concurent al Bisericii Ruse) pentru o presupusă impunere a temelor sale în politică și pentru un pretins amestec al clerului în statul secular.
- au provocat societatea prin insulte (familia tradițională fiind echivalată cu violența și alcoolul), minciuni ("taxa pe celibat”) și scandal (tăvăleala actriței de la Cluj la mitingul Noii Drepte)

Prin urmare, mai degrabă din prostie decât cu intenție, dar sigur cu o doză de rea-credință, organizațiile pro-gay și pretins pro-europene par să fi făcut, dacă luăm ca reper țintele identificate de autoare, fix jocul forțelor pe care pretind că le combat (cele ale lui Putin).

Scriam pe data de 10 iulie:

„Dacă extremiștii de tip #Respect și cei asemenea lor vor continua să asocieze obsesiv căsătoria gay, pretențiile gender și combaterea prin cântece de dragoste a terorismului cu europenismul, drepturile omului și toleranța, iar familia, nevoia de siguranță și prudența sănătoasă le vor eticheta ca fascism, hitlerism, legionarism, putinism, rasism sau înapoiere, nu vor izbuti, în afară de a se acoperi de ridicol, antipatie ori desconsiderare în ochii publicului larg, decât să pună și ei un umăr la compromiterea europenismului și să decredibilizeze ideea de drepturi fundamentale și toleranță pe care pretind că o apără și, eventual, să mai bage un pic de combustibil reabilitant pentru cei vulnerabili la ideologiile pe care pretind că le combat.

Bunul simț, precauția și firescul nu sunt fasciste iar toleranța și drepturile omului nu sunt comuniste, chiar dacă noii bolșevici se chinuie să deformeze noțiunile ca să ne convingă de contrariul.”

iar înainte, pe 4 aprilie, spuneam, tot cu referire la mesajele anti-referendum ale susținătorilor și influencerilor pro-gay :

„Să cauți să combați putinismul, autoritarismul și jocul pe care-l face Rusia în Europa și să promovezi partida liberală, occidentală și europeană asociind, pe de o parte, peremptoriu și fără rezerve sau nuanțe mariajul homo, avortul, secularismul agresiv, imigrația fără discernământ cu Europa și drepturile omului, iar, pe de altă parte, susținerea familiei și a temelor pro-life, prudența în acceptarea imigrației ilegale din zone tulburi, patriotismul și confesiunea ortodoxă să le etichetezi ca fiind putinism și Rusia este totuna cu a încerca să stingi cu hârtie uscată un jar care abia pâlpâie.”

Cu toate că inițiativa a fost declanșată din zone ale societății cu back-ground anti-comunist și anti-rus, trebuie, totuși, să luăm în considerare și temerile autoarei că "actorii externi” (Rusia) vor încerca să profite de situație pentru a atinge scopurile menționate în analiza citată mai sus.

Remarc, în prealabil, că zarurile au fost aruncate iar tema este deja în dezbatere publică, polemica și "polarizarea” societății fiind deja în curs, nepunându-se problema de a ne întoarce în timp (ca susținătoare a inițiativei nici nu mi-aș dori, dar asta e o altă discuție, pe care nu o dezvolt aici).

Aș observa și că, foarte probabil, tabăra pro-gay și auto-numită „europenistă” (nici ceilalți nu suntem anti-europeni) este foarte micuță ca pondere, deci nu există riscul unui clivaj real între două tabere cu pondere substanțială în societate; greutatea taberei pro-gay devine semnificativă doar la nivel vocal, de prezență în dezbatere, riscurile vin exclusiv din modul în care e gestionată percepția asupra felului în care este administrată dezbaterea și condus procesul revizuirii; societatea românească nu este, însă, în mod real ruptă pe linia gay marriage.

Apoi, pentru a răspunde neliniștilor tactico-strategice ale gânditorilor LARICS, voi da aici și soluția pe care o văd eu pentru acestea:

În primul rând, procesul revizuirii și referendumul nu (mai) trebuie întârziate și amânate. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Tocmai pentru ipoteza în care actorul extern temut va încerca să profite de dezbatere pentru a crea falii în societate și a ostiliza, eventual, electoratul față de Occident, e preferabil ca referendumul și procesul revizuirii să se desfășoare și să se încheie cât mai repede.

O prelungire inutilă a procesului revizuirii nu ar face, în cazul unei intervenții discrete în dezbatere a "actorului” extern, decât să îi dea acestuia timp berechet la dispoziție să-și promoveze mesajul cu potențial dăunător.
Deci, prima grijă ar trebui să fie grăbirea referendumului.
Odată încheiat referendumul, se încheie, de facto, și dezbaterea care constituie terenul propice propagandei.

În al doilea și cel mai important rând, tocmai pornind de la premisa că, la fel ca și autoarea, cred și eu că este absolut falsă ideea că „a fi european înseamnă a nu avea o familie tradițională” și tot falsă e și ideea că „a fi credincios/tradițional înseamnă a nu fi (…) pro-european”, avem acum ocazia (și trebuie) ca electoratului, poporului, societății românești să i se demonstreze că asocierile de mai sus sunt false și să i se dea, prin urmare, posibilitatea de a-și defini căsătoria așa cum dorește și de a vedea că alegerea sa pentru modelul natural de căsătorie este acceptată ca europeană. 

Propaganda falsă a oricărui actor extern rău-intenționat cum că Europa ar fi echivalentă "păcatului” iar Rusia putinistă ar fi echivalentă valorilor tradiției și credinței poate fi cel mai simplu demontată prin a lăsa electoratului să se exprime liber, prin a nu împiedica sau descuraja în niciun fel referendumul și prin a-i accepta -fără îndrumări amenințătoare sau invocarea de presupuse represalii europene- inclusiv probabila sa opțiune pentru "tradiție”, mai ales că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a lăsat la latitudinea fiecărui stat definiția căsătoriei.
Dimpotrivă, a pune bețe în roată referendumului, a cataloga ca anti-europene demersul și opțiunea majorității ar însemna a da apă la moară fix propagandei pe care pretidem că o combatem.

La urma urmei, dacă Europa ne va respecta fără piedici și amenințări libertatea și dreptul de a defini căsătoria și ne va accepta opțiunea pentru căsătoria naturală, cine îi va mai putea reproșa că vrea să ne impună „decadența”? 
Iar dacă Europa, dimpotrivă, va încerca să blocheze sau să influențeze prin pârghiile sale demersul de revizuire constituțională, ce legitimitate va mai avea să reproșeze Rusiei încercările de a-și amesteca temele și propaganda în dezbatere?

Așadar: câtă vreme Tratatul de Aderare și Convenția Drepturilor Omului nu condiționează apartenența la UE de căsătoria cuplurilor de același sex, orice tentativă de descurajare instituțională sau nu a unui referendum inițiat de trei milioane de cetățeni și recursul la calificative de genul „anti-european” va alimenta tocmai propaganda pe care autoarea afirmă că o combate; a nu împiedica referendumul, a lăsa electoratul să își exprime liber opțiunea și a o accepta este forma cea mai bună de a contracara orice propagandă rusă în sensul temelor mai sus enumerate.

Electoratul va putea constata, astfel, că Europa îi respectă alegerea.Și că, parafrazând titlul analizei LARICS, creștinii nu sunt în război cu europenii, pentru că și creștinii sunt europeni.