ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.


Pe 15 decembrie 1989 în fața casei pastorului reformat Laszlo Tokesîncepea o revoltă populară care avea să ducă la înlăturarea regimului comunist. Pastorul își câștigase cu ajutorul posturilor de radio românești din Diaspora aura de dizident prin faptul că făcuse declarații publice împotriva lui Nicolae Ceaușescu.
 
Numai că respectivele posturi media, deliberat sau nu, trecuseră sub tăcere un alt tip de declarații pe care Laszlo Tokes le făcuse de dată această împotriva statului român. Într-un interviu acordat presei din Budapesta, eliberată de sub cenzură comunistă, pastorul reformat vorbea despre dreptul legitim al Ungariei asupra Transilvaniei și despre nedreptatea istorică făcută maghiarimii prin Tratatul de la Trianon.
 
Pe această linie avea să meargă „dizidentul” Tokes și după căderea regimului ceaușist. Spre surprinderea și indignarea multor români care văzuseră în el nu doar un om al lui Dumnezeu, ci și un opozant anticomunist de talia lui Mircea Dinescu sau al Doinei Cornea, Laszlo Tokes a devenit unul din principalii piloni ai iredentismului maghiar militând fățiș pentru retrocedarea Transilvaniei către Ungaria sau cel puțin pentru autonomia provinciei, fără să întâmpine o opoziție fermă din partea nici unui partid cu excepția României Mari, formațiune politică declarat naționalistă.

UDMR, partid parlamentar constituit în mod ilegal pe criterii etnice, nu a adoptat oficial o astfel de poziție radicală, însă a încurajat în fapt iredentismul. Acordarea autonomiei așa zisului Ținut Secuiesc, la care se adaugă lupta pentru scoaterea termenului național din titulatura statului român, și multe - multe alte lucruri care mi-ar lua pagini întregi dacă le-aș enumera, constituie forme de iredentism pe care udmr-iștii nu s-au sfiit să le promoveze de la tribuna Parlamentului României și a Parlamentului European. Marginalizată în ultima vreme pe scenă politică, UDMR și-a găsit un aliat nesperat în fiul fostului milițian din Grația cocoțat în fruntea partidului moștenitor al PCR. Incapabil de a rezolva o problema internă pe care a transformat-o cu cinism într-o problema de stat, Liviu Dragnea s-a arătat dispus să negocieze interesele României pentru a se asigura de sprijinul UDMR, supunând la vot și obținând într-o prima fază declararea Zilei Naționale a Ungariei, 15 martie, ca zi a maghiarilor din România -  asta în timp ce 1 decembrie constituie pentru UDMR o zi de doliu – și, mai grav, introducerea limbii maghiare că limba oficială în administrație. Cum altfel poate fi interpretată o astfel de atitudine care a stârnit chiar și indignarea unor parlamentari PSD, decât că o defăimare a României?
 
Tokes, Hunor și alți iredentiști au circumstanța de a fi etnici maghiari, fapt care nu-i absolvă de o condamnare morală sau chiar penală. Dar Liviu Dragnea, deși român, a ieșit din rândul românilor.