Recentul scandal al arestării și ulterior, liberării doamnei Lia Olguța Vasilescu, primarul PSD al Craiovei - pusă sub acuzare de DNA pentru presupuse fapte de corupție și spălare de bani - prin dinamica sa determinată de spectaculoasele înfrângeri succesive pe care le-au suferit procurorii DNA, are efecte nocive atât în planul Justiției, cât și în acela al vieții democratice.

Înainte să dezvolt subiectul, sunt dator față de cititorii mei, să fac anumite precizări, dat fiind faptul că o cunosc personal pe LOV, de peste două decenii.

O scurtă istorie a relației mele cu LOV ar începe cu amintirile mele din anii 90, când eu și LOV eram puternic implicați în agora Craiovei. Eu activam în societatea civilă și coordonam Clubul Tinerilor Politicieni organizat la Casa Tineretului din Craiova, eram încă de atunci un dezamăgit de politică, după o nereușită încercare de a activa într-un partid politic, iar LOV, jurnalistă la ziarul local Cuvântul Libertății, era unul dintre cei mai promițători lideri ai organizației de tineret a PRM Craiova și participa foarte activ, în această calitate, la activitățile de formare, la dezbaterile publice și conferințele organizate la CTP - acest Club fiind format din reprezentanții tuturor organizațiilor de tineret politice din Craiova.

Fiecare dintre noi am confirmat, mai mult sau mai puțin, calitățile intelectuale pe care, în acele vremuri, le manifestam destul de timid și cu stângăcie în spațiul public. Eu am rămas în societatea civilă - sunt membru al Asociației Pro Democrația, sunt jurnalist când am vreme - și totodată mi-am asumat să confer un conținut creștin activității mele civice, slujind ca preot al Bisericii Ortodoxe Române.  

Lia Olguța Vasilescu a rămas în lupta politică și a devenit, într-un timp surprinzător de scurt, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați politicieni ai Olteniei și mai apoi, prima femeie primar din istoria orașului Craiova.

Dincolo de acest foarte scurt istoric al relației mele cu LOV, o primă precizare este aceea că, pentru mine, în tot acest scandal, LOV beneficiază de prezumția de nevinovăție și doar din această persectivă se poate discuta corect despre dosarul penal în care este citată. Personal, am convingerile mele despre probabilitatea nevinovăției/vinovăției lui LOV, însă nu le discut aici, mă limitez la respectarea prezumției de nevinovăție.

O a doua precizare este că procurorii DNA beneficiază de o prezumție asemănătoare, în sensul că se așteaptă din partea lor să-și exercite dreptul și deopotrivă obligația profesională fie de a aduce probe solide în susținerea acuzațiilor pe care le-au formulat, fie să renunțe la dosar. Personal, am și despre acuzațiile făcute de DNA împotriva primarului Craiovei convingerile mele, însă nici pe acestea nu le discut aici, mă limitez să-mi exprim speranța că DNA va clarifica cu profesionalism necunoscutele din speța în discuție.

Ceea ce mă preocupă la acest scandal este impactul asupra procesului electoral democratic. 

Din ceea ce s-a scris în presă ori din documentele depuse în instanță de procurorii DNA, rezultă că dosarul a avut o anumită dinamică, în timp.Cercetările penale operate de DNA au fost realizate în temeiul unor denunțuri făcute probabil de persoane implicate la rândul lor în anumite dosare penale, nu este foarte clar, cu o oarecare exactitate știm doar că această cauză penală care o implică pe LOV este înregistrată din 2015, conform declarațiilor făcute de unul din avocații lui LOV.

 

Apare o primă întrebare: de ce DNA a decis să o convoace pe LOV și să propună arestarea cu abia acum, cu aproximativ o lună înainte de începerea campaniei electorale pentru alegerile locale din 2016, în contextul în care informațiile despre presupusele fapte penale comise se află în posesia DNA cel puțin de anul trecut?

Probabil că procurorii DNA vor spune că este vorba de proceduri, de verificări, de norme juridice etc. 

Totuși, dacă privim în spațiul public românesc, observăm că DNA manifestă și în alte dosare penale o dinamică asemănător de bizară. Un exemplu elocvent este anchetarea doamnei Elena Udrea de către DNA. Coincidență bizară sau nu, chestiune procedurală sau nu, la nivelul nostru, al simplilor cetățeni, rămâne imaginea că doamna Elena Udrea a început să fie deranjată de DNA abia după ce marele ei ocrotitor, domnul Traian Băsescu, a încetat să mai dețină funcția de Președinte al Republicii.

Distanța de timp, uneori uriașă - de doi, trei, ba chiar patru-cinci ani - dintre momentul comiterii faptelor de corupție și momentul declanșării anchetei penale de către DNA, pune sub anumite semne de întrebare eficiența DNA-ului, de altfel foarte lăudată de unele ambasade străine, și mai ales, independența ritmului în care se decide operarea dosarelor penale de corupție.

Societatea românească este grav afectată atunci când, deși sunt cunoscute, mulțumită SRI-ului, informațiile despre faptele de corupție ale politicienilor și acoliților acestora, DNA-ul instrumentează dosarele abia după ani de zile. În anii în care - deși monitorizați de SRI și eventual amintiți în dosarele în curs de constituire la DNA - datorită ritmului lent de instrumentare a dosarelor penale, politicienii corupți și complicii lor rămân liberi și se bucură de averea obținută prin fapte de corupție, societatea, statul și în primul rând, cetățenii români sunt loviți în drepturile lor. Autorul unei fapte penale de corupție, din momentul în care sunt suficiente informații care să susțină un dosar penal, trebuie imediat anchetat și trimis în judecată. Altfel, democrația se degradează, pagubele la bugetul statului se multiplică, iar cetățeanu își pierde convingerea că Justiția este una și aceeași pentru toți.

În dosarul primarului Lia Olguța Vasilescu, procurorii DNA au suferit două înfrângeri teribile: la prima judecată, instanța a acceptat doar arestul la domiciliu, în a doua judecată, instanța a decis cercetarea în stare de libertate.

La nivelul democrației din orașul Craiova, DNA-ul a reușit să devină, fără voie, cel mai bun agent electoral al doamnei Lia Olguța Vasilescu. Cetățeanul de rând, probabil lipsit de o educație juridică, dar posesor al unui instinct de supraviețuire și al străvechiului pragmatism mioritic, va spune: "ete că ăia de la DNA au acuzat-o aiurea, primărița a fost eliberată de instanță, înseamnă că acuzațiile nu sunt grave!"

Bineînțeles, se va adăuga la acest discurs popular și vocea "conspiraționiștilor": "a fost dosar "la comandă", domle, știm noi, s-a dat ordin să o salte pe Olguța, dar nu le-a mers, au fost prea proști!"

Dacă procurorii DNA vor cu adevărat să slujească adevărul, justiția socială și mai ales, să contribuie la apărarea și funcționarea corectă a democrației, atunci consider că ar fi obligatoriu ca o acțiune penală îndreptată împotriva primarului celui mai important oraș din sud-vestul României, să fie pregătită în cele mai mici detalii, cu probe extrem de solide și cu o argumentație juridică fără cusur.

DNA și de altfel nimeni altcineva, nu are dreptul să trateze cu ușurință și superficialitate atât imaginea publică a unei comunități - pentru că atunci când arestezi primarul unui oraș, afectezi și comunitatea locală - cât și imaginea și demnitatea unei persoane care, până la hotărârea definitivă, irevocabilă și executorie a instanței de judecată, beneficiază de prezumția de nevinovăție.

DNA este o foarte importantă instituție în lupta împotriva corupției și pentru asanarea vieții politice românești, însă pentru a fi o instituție eficientă și mai presus de orice suspiciune, este necesar ca procurorii DNA să nu uite nicio clipă de acest scop al activității lor și totodată, să înțeleagă faptul că orice acțiune a DNA are efecte puternice și grave asupra vieții politice, economice și cu precădere, asupra democrației din România. Superficialitatea nu-și are locul în activitatea DNA.

La acest moment, dacă nu apar noi elemente în dosarul instrumentat de DNA sau în alte dosare în care să fie implicată, Lia Olguța Vasilescu, grație acțiunii anapoda făcută de DNA, este marele favorit al luptei electorale din iunie 2016, pentru scaunul de Primar al Craiovei, un favorit transformat de DNA într-un fel de "superputere politică" locală care nu mai are nevoie nici măcar de susținerea vreunui partid, PSD în cazul nostru, pentru a obține un al doilea mandat de primar.

Nu în ultimul rând, acțiunea DNA aproape că a aruncat în aer orice dezbatere publică pe teme concrete, de interes comunitar, care ar fi fost foarte necesară în lupta electorală din Craiova, conferind candidatului Lia Olguța Vasilescu o aură de "erou al luptei împotriva sistemului".

O aură pe care Lia Olguța Vasilescu o poartă deja. Meritat sau nemeritat, dincolo de convingerile personale, va decide, într-un final, timpul și eventual, instanța...