Frustrarea acumulată de o mare parte a populației e ușor de canalizat de partidele extremiste, într-o democrație. Extremiștii vin și dau un cadru frustrării – ceva extrem de simplu, radical, și tocmai de aceea ușor de prizat la mulțimi.

Am văzut acest lucru atunci când Corneliu Vadim Tudor a canalizat frustrarea oamenilor și a câștigat 28% din voturi în primul tur al prezidențialelor din 2000. PRM trecea atunci drept partidul anti-sistem și lua, în același an, 26,43% din voturi la parlamentare. Promisiunea lor principală? Lupta ANTI-CORUPȚIE, și faptul că îi vor băga pe corupți la închisoare în prima zi când vor veni la guvernare. Și/sau îi vor executa pe corupți pe stadioane, pe punctul de la 11 metri.

Am văzut din nou acest lucru atunci când Partidul Poporului Dan Diaconescu a ocupat locul al treilea la legislativele din 2012, cu aproape 15 la sută din voturi. PPDD trecea atunci drept partidul anti-sistem și promitea să îi trimită pe corupți la închisoare și să construiască închisori speciale pentru hoți și corupți.

Vedem din nou acest lucru la aceste europarlamentare, când PLUSR se plasează pe un uimitor (chiar și pentru ei) loc al doilea, cu 23% din voturi. PLUSR trece acum drept partidul anti-sistem și promite să îi trimită pe corupți la închisoare, din prima zi când vor veni la guvernare.

Discursul e la fel de simplu și de gol pe dinafară, și de rău-augur pentru democrație, libertate, pace socială pe dinăuntru. Toate trei partidele se pretindeau „de dreapta”. Dar există și două diferențe. În primele două cazuri, partidele anti-sistem erau vag naționaliste, în timp ce în al treilea caz partidul anti-sistem este globalist. În primele două cazuri, „lumea educată” strâmba din nas și critica, măcar din vârful buzelor, partidele anti-sistem, deoarece acestea ar fi fost extremiste. În al treilea caz, deoarece acum partidul anti-sistem e globalist, lumea educată a sărit, cu cățel cu purcel, în barca partidului la fel de EXTREMIST. Și strigă, cu mult entuziasm, lozinci stupid-obscene care ar face orice copil cu cei șapte ani de acasă să roșească.

Și cel puțin parțial, ceea ce spun extremiștii chiar poate să fie adevărat. Numai că soluția lor este din categoria: să tratăm răceala cu ciumă. În acest caz, din aia cu adevărat roșie, corect politică, neobolșevică. De câte ori o societate a votat și a legitimat extremiștii, a dat-o direct din lac în puț.