Mă uit cu nemărginită mirare la cohortele de persoane care sunt dispuse să uite de orice argument și să accepte orice abuz în numele pro-americanismului și/sau pro-occidentalismului. Oare o astfel de atitudine slugarnică, necritică, ne face mai occidentali? Oare o să ne respecte Vestul mai mult dacă închidem ochii în fața vrăjelilor pe care nici măcar nu se mai chinuie măcar să le vândă drept adevăr? Și mai ales, ce-avem noi de împărțit cu sirienii?

Poate că ați auzit de numele Damaschin. Înseamnă, literal, din Damasc. E plină țara de Damaschini. Și nu de azi, de ieri. Dar nu am auzit pe nicăieri vreun Dan Washingtonin sau Victor Londonin. 

În Dacia romană, Împăratul Traian a adus sute, poate chiar mii de arcași sirieni.Unii dintre ei - nu chiar puțini după aspectul fizic al unor români de azi - s-au stabilit aici, iar peste ani, urmașii lor au devenit români. 

Avem în calendarul nostru ortodox cinci sfinți sirieni, dintre care doi sunt foarte cunoscuți. Cum ai putut să rostești rugăciunea Sfântului Efrem Sirul „Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin” și o săptămână mai târziu, să fii de acord cu pedepsirea poporului acestuia, fără niciun motiv serios? Sau Împăratul la care se apleacă unii are tronul pe lumea aceasta?

Dacă mâine-poimâine, vreo mare putere civilizată se va gândi să bombardeze Muntele Athos pe motiv că oprimă și discriminează femeile, ce vor face românii noștri ortodocși? 

Că de la liderii celor două Camere, plus personajul de la Cotroceni care ar trebui să reprezinte acest popor, nu am nicio așteptare.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews