Jurnalistul Dan Tănasă, cunoscător și analist al relațiilor româno - maghiare, scrie că „Decizia Congresului UDMR, ce a avut loc în zilele de 22 și 23 februarie a.c., la Cluj-Napoca, de a adopta, cu unanimitate de voturi, ca steagul roșu, alb și verde să fie simbol național propriu al comunității maghiare din România, alături de steagul Ținutului Secuiesc, de imnul Ungariei și de imnul Ținutului Secuiesc, comportă implicații extrem de complexe în contextul geo-politic al zonei Europei de Est”.

Prin bunăvoința sa, vă punem la dispoziție analiza integrală, așa cum a apărut pe blogul Dan Tănasă.ro:

 

Singura decizie adoptată de Congresul UDMR de la Cluj-Napoca din 22 și 23 februarie a.c. care a fost promovată pe pagina de internet a formațiunii maghiare a fost cea referitoare la simbolurile naționale ale comunității maghiare din România. 

Congresul UDMR a adoptat, sâmbătă, 23 februarie a.c., cu unanimitate de voturi că steagul roșu, alb și verde este simbol național propriu al comunității maghiare din România, alături de steagul Ținutului Secuiesc, de imnul Ungariei și de imnul Ținutului Secuiesc (detalii aici).

Din păcate, cu foarte puține excepții, clasa politică de la București nu a reacționat la această decizie a UDMR cu implicații complexe pentru România.

UDMR, loială unui stat străin

Prin decizia luată de UDMR la congresul de la Cluj-Napoca formațiunea maghiară și-a manifestat public loialitatea față de Ungaria. Deși este formată din cetățeni români, cu buletin și pașaport românesc, membrii UDMR s-au declarat public loiali altui stat prin manifestarea publică a loialității față de simbolurile naționale ale Ungariei, în dauna loialității față de simbolurile naționale ale statului ai cărui cetățeni sunt.
 
Fără absolut nicio remarcă cu privire la simbolurile naționale ale României, o formațiune politică prezentă în Parlamentul României a decis la un congres că membrii săi și ai comunității pe care o reprezintă sunt fideli simbolurilor naționale ale altui stat. Decizia echivalează cu un veritabil act de trădare națională. Asta pentru că UDMR a ales să ignore faptul că în cauză este vorba despre cetățeni români care sunt obligați de Constituție să manifeste respect față de simbolurile naționale ale României.

Prin decizia luată, Kelemen Hunor a confirmat practic subordonarea definitivă și totală a UDMR față de Ungaria și FIDESZ-ul lui Viktor Orban. Hunor răspunde practic, cu ceea ce poate, sutelor de milioane de euro (un exemplu aici) pe care Premierul Viktor Orban le pune la dispoziția lui Hunor pentru ca acesta să pună în operă planul Ungariei de recucerire a Transilvaniei.

Decizia UDMR, împotriva Constituției României

Potrivit art. 12 din Constituția României, simbolurile naționale ale României față de care orice cetățean român este obligat să manifeste respect, sunt Drapelul României, Ziua națională a României, 1 Decembrie, Imnul național al României, „Deșteaptă-te române” și Stema țării și sigiliul statului. Orice cetățean care manifestă loialitate față de simbolurile naționale ale altui stat se face vinovat de trădare națională. Acest aspect este valabil oriunde pe glob. Cetățenii unui stat sunt obligați legal să manifeste respect și loialitate față de stat și implicit față de simbolurile naționale.

UDMR a ales să vorbească în numele întregii comunități maghiare din România la congresul său și a decis că pentru maghiarii din România simbolurile Ungariei sunt pe primul loc, manifestând astfel dispreț la adresa Constituției României și acționând într-un mod care este catalogat în orice cancelarie europeană drept trădare națională.

UDMR, un veritabil cal troian al Ungariei

Decizia UDMR naște o situație cu totul nouă pentru România, care impune o reacție pe măsură. 
Dacă UDMR ar fi fost un simplu ONG lucrurile ar fi stat cu totul altfel pentru România. Decizia asumată public de congresul UDMR ar fi putut cel mult să ne amuze. Doar că formațiunea maghiară are sute de membri care fac parte din aparatul administrativ central sau local al statului român. Sute de primari, viceprimari, consilieri locali, consilieri județeni, secretari de stat, directori, deputați și senatori, mii de funcționari publici, acționează începând cu data de 23 februarie a.c. sub steag străin, al Ungariei. Toți acești funcționari publici și demnitari ai statului român și-au manifestat public loialitatea față de Ungaria prin decizia Congresului UDMR, deși sunt cetățeni români. Se ridică astfel întrebarea cum vor apăra acești funcționari publici, cetățeni români loiali Ungariei, interesele statului român care le plătește salariile?

Banii României sunt buni, simbolurile nu

Decizia Congresului UDMR subliniază lipsa totală de loialitate a membrilor UDMR față de România, statul care îi bagă în conturi milioane de euro în fiecare an, bani pentru care UDMR nu dă nicio socoteală.
Deși încasează milioane de euro anual (un exemplu aici) de la Guvernul României, pe lângă bugetele locale ale zecilor de primării și consilii județene pe care le controlează și de care dispune după bunul plac, UDMR nu manifestă nici cel mai elementar respect față de România.

Este deja de notorietate faptul că liderii UDMR nu participă la Ziua Națională a României și refuză să arboreze drapelul național al României pe sediile sale (un exemplu aici) sau pe primăriile pe care le controlează. În multe cazuri, membrii UDMR aflați la conducerea unor primării refuză ostentativ să arboreze drapelul național al României sau stema României pe primării (un exemplu aici). Doar sentințele definitive ale instanțelor de judecată îi conving pe acești membri ai UDMR să manifeste respect față de simbolurile naționale ale României.

Ce va face România?

Cu un an înaintea Centenarului semnării Tratatului de la Trianon, Ungaria mișcă puternic pe tabla de șah a zonei și pune România într-o poziție extrem de delicată. Principala formațiune a comunității maghiare din România, o comunitate de aproximativ 1,2 milioane de cetățeni români, a decis că maghiarii din România nu au nicio legătură cu România și că ei sunt loiali Ungariei, manifestându-și public loialitatea față de simbolurile naționale ale țării vecine, în dauna loialității față de simbolurile naționale ale României.

România este așadar patria națiunii române și a națiunii maghiare, după cum o spune UDMR. Ungurii din România nu mai sunt o comunitate etnică a națiunii române ci o parte a națiunii ungare aflată pe un teritoriu străin.
Mutarea vine după ce în urmă cu câțiva ani Ungaria a decis să acorde cetățenie maghiarilor din diaspora ca un răspuns la Tratatul de la Trianon (detalii aici). Decizia Budapestei a rămas fără o reacție din partea României, care s-a trezit că are mii de funcționari publici în sistemul administrativ care au jurat credință Ungariei. În schimb, Slovacia a reacționat ferm pentru a bloca expansiunea mascată a Ungariei pe teritoriul său (detalii aici).

Din acest moment, Ungaria are cetățeni care se manifestă public loiali față de ea pe teritoriul altui stat, respectiv România. Ca orice stat care se respectă, Ungaria nu va ezita să apere interesele cetățenilor săi care se manifestă atât de vizibil loial față de ea. Prezența unui număr atât de mare de cetățeni ai săi pe un alt teritoriu va construi argumentul cel mai puternic al Budapestei în favoarea unei decizii de a acționa ferm, prin orice mijloc, în favoarea lor. După modelul lui Vladimir Putin care a anexat Crimeea justificându-și acțiunea prin intervenția în favoarea intereselor cetățenilor ruși din Crimeea, nedreptățiți de Ucraina, liderul de la Budapesta, Viktor Orban, ar putea decide, sprijinit de liderul de la Moscova cu care se află în relații mai mult decât amiabile, să intervină prin orice formă în interesul cetățenilor săi de pe teritoriul României. Dacă până acum Ungaria sprijinea economic și cultural comunitatea maghiară din România, acum vorbim de cetățeni loiali care s-au declarat public ca neavând nicio legătură cu România, ceea ce schimbă complet datele problemei.

Și argumentul autodeterminării comportă o altă nuanță din acest moment. Dacă până acum principiul autodeterminării în cazul obținerii autonomiei teritoriale pe criterii etnice a așa-zisului ținut secuiesc nu avea legitimitate prin lipsa secuilor din România, exprimarea loialității UDMR față de Ungaria legitimează, în viziunea UDMR și a Ungariei, dorința comunității maghiare din România la autodeterminare și, deci, la realipirea acestei părți a națiunii maghiare la națiunea-mamă, aflată în Ungaria. Ceea ce nu se poate pune în practică decât prin ruperea României.

Este evident că Ungaria provoacă în speranța unei reacții necalculate a României. O reacție fermă din partea Bucureștiului este de dorit cât mai repede. Lipsa oricărei reacții ar fi însă una catastrofală pe termen mediu și lung pentru România.

Guvernarea României stă de mai bine de un sfert de secol în șantajul UDMR. Acum, guvernarea României stă, la propriu, în mâna lui Viktor Orban și a emisarului său la București, Kelemen Hunor. Singura alternativă a Bucureștiului este o guvernare solidă, predictibilă pe termen mediu și lung, lipsită de șantajul UDMR și al Budapestei. România trebuie să modifice rapid legislația electorală prin impunerea unui prag electoral mai ridicat care să elimine condițiile care duc la șantajul UDMR. Bucureștiul este de asemenea obligat să analizeze impactul prezenței a zeci de mii de funcționari publici și demnitari care sunt loiali altui stat și care acționează sub steagul Ungariei asupra intereselor sale. Lipsa unei astfel de evaluări echivalează cu autodistrugerea.