ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Având în vedere apropierea Referendumului pentru Căsătorie, am considerat necesar să readucem în discuție acest articol, publicat acum doi ani de către americanul Dennis Prager. Deși pretextul este legat de Brexit, credem că asemănările cu tema de la București sunt mai mult decât evidente și nicidecum întâmplătoare, iar profilul opozanților este identic.
 
Articolul este o traducere după „De ce stânga urăște Referendumurile” și a fost publicat inițial aici.
 
Iată-l:

Una din cele mai obișnuite lamentări ale comentatorilor de stânga din Europa și America în ceea ce privește Brexit este că organizarea de referendumuri e o idee proastă. Exemplul cel mai clar constă în disprețul cu care Stânga îl tratează pe premierul britanic David Cameron, fie și pentru că a sugerat referendumul.

Dar de ce ar urî Stânga referendumurile? Nu pretinde Stânga că reprezintă "poporul”? Nu este "puterea poporului / power to the people", unul dintre cele mai populare sloganuri ale Stângii? Nu este Stânga americană cea care încearcă să elimine Colegiul Electoral, tocmai fiindcă aceasta nu reprezintă în mod nemijlocit voința "poporului”?

Dacă cineva ar saluta referendumurile, atunci aceasta ar trebui să fie Stânga politică.

Așa că de ce nu se întâmplă asta?

Pentru că de fapt nu se înțelege ce înseamnă Stânga cu adevărat.

În primul rând, Stângii îi pasă de "popor” la fel de mult pe cât îi păsa Partidul Comunist al Uniunii Sovietice de clasa muncitoare. În realitate, pentru Stânga oamenii sunt fie vite politice, fie, atunci când aceștia votează cu Stânga, idioți utili.

Stânga iubește puterea, nu oamenii.

Repetați: Stânga iubește puterea, nu oamenii.

În cazul în care acest lucru nu este înțeles, atunci nu pricepem ce înseamnă Stânga.

Uniunea Europeană reprezintă exemplul perfect. Ea este un exercițiu de stânga în a controla oamenii – în acest caz, națiuni întregi. Această mare sursă de deteriorare a societății – birocratul fără chip și fără nume situat la Bruxelles, Belgia – urmărește să controleze viața fiecărui individ european cât mai mult posibil. Nu există nici o limită în calea numărului și mărimii reglementărilor adoptate de UE.

Pentru Stânga, națiunile sunt construcții arhaice, impedimente în calea idealului stângist al unei lumi fără identități naționale. Această utopie, guvernată în cele din urmă de către un Bruxelles mondial – Națiunile Unite sau ceva de genul acesta – va fi condusă de un cler totalitar secular format din partidele de stânga, intelectualii de stânga din mediul academic și mass-media, marile corporații care luptă pentru subvenții guvernamentale și marile sindicate, ai cărei lideri întruchipează dragostea pentru putere. Lor li se alătură organizațiile ecologiste și feministe și stânga religioasă (în măsura în care religia occidentală organizată va ma exista într-o lume condusă de Stânga).

Încă de la început, cel mai mare – dacă nu cumva singurul – interes al Stângii a fost acela de controla oamenii.

Acesta este motivul pentru frica și dezgustul pe care Stânga le simte față de de referendumuri. Fiecare referendum oferă oamenilor care nu se află încă sub influența Stângii oportunitatea extrem de rară de a-și exprima voința.

Asta au făcut oamenii din California atunci când au votat pentru modificarea constituției statului, în sensul de a defini căsătoria ca uniunea dintre un bărbat și o femeie. Stânga a detestat propunerea, caracterizând-o ca "ură”. Și, după ce referendumul a trecut, stânga a făcut ceea ce face întotdeauna atunci când poate: a folosit sistemul juridic pentru a răsturna voința populară.

Națiunea britanică a făcut săptămâna trecută exact ce au făcut cetățenii din California. Și-a exercitat voința independent de ce spune stânga. Acei britanici ale căror minți nu au fost încă influențate de stânga, au spus că ar prefera ca Marea Britanie rămână britanică și să se auto-guverneze, decât să devină o țară europeană fără identitate, guvernată de Bruxelles.

De aceea, Stânga a făcut acum infarct. Nimeni nu ar trebui să fie în măsură să sfideze Stânga și să scape nepedepsit. La fel cum toți cei care au sprijinit referendumul din California au fost în cele din urmă pedepsiți (precum CEO-ul Mozilla Firefox care, în ciuda tratamentului echitabil de care a dat dovadă față de homosexuali – și care a fost unanim apreciat – a fost atacat furibund numai pentru că a susținut idea că mariajul ar trebui să fie în continuare definit așa cum a fost dintotdeauna, unirea dintre cele două sexe).

America ar trebui să aibă un referendum pentru ieșirea din Națiunile Unite, deșertul moral atât de iubit de stânga. În lumina Brexit-ului, republicanii ar trebui să susțină cu fermitate această idee, chiar dacă nu vor reuși să o impună.

Brexit reprezintă o rază de optimism. Dar pe termen lung, nici chiar referendumurile nu contează. Atât timp cât Stânga controlează educația și mass-media, populația spălată pe creier va vota pentru a-și distruge națiunea și civilizația occidentală în general, așa cum se întâmplă deja în instituția cea mai controlată de stânga: în universități.

Între timp, trăiască referendumul, ultimul instrument pe care îl mai au la dispoziție non-elitele și non-stângiștii.