Conform DEX, „a interpreta” înseamnă a atribui un anumit înțeles unui lucru. Folosind, selectiv, doar anumite înscrisuri ce există în dosarul lui Marian Munteanu din arhiva CNSAS, ziarul „Adevărul” interpretează realitatea. Mă voi referi, pentru început, doar la povestea cu „lepădarea de Petre Țuțea”.   

„Marian Munteanu s-a lepădat și de Petre Țuțea în fața comuniștilor”, se spune în articolul apărut în ziarul „Adevărul” la data de 7 iunie a.c.. „În același dosar de la CNSAS al lui Munteanu sunt păstrate, pe lângă documentele ce dovedesc colaborarea lui cu fosta Securitate, și două declarații scrise de mână ale acestuia, din 12, respectiv 15 mai 1989, atunci când nu mai era persoana de sprijin «Ioan». Ambele declarații, despre care se precizează doar că au «fost date în fața noastră», au o singură temă: relația sa cu filosoful român Petre Țuțea. De altfel, aceste două declarații, pe care nu se menționează dacă au fost date în fața Securității, a Miliției sau în fața Partidului, sunt incluse ca dosar distinct în volumul I al dosarului în care Munteanu apare ca persoană de sprijin, de la CNSAS. Singurele lucruri notate, cu creionul, înaintea celor două declarații din 12, 15 mai 1989, pe o copertă, sunt: PCR, 141419)”.

ImunoMedica

Diferența dintre „dosarul de rețea” și „dosarul informativ”

Ȋn arhiva fostei Securități există mai multe tipuri de dosare.

1. Dosare de obiectiv (sau „dosare de problemă”), ce cuprind materialele privind supravegherea informativă a unor instituții sau grupuri mari de persoane, prin acțiuni operative de largă acoperire orientate tematic („artă-cultură”, „învățământ” sau „tineret studios”, „culte-secte”, etc.) sau în funcție de profilul instituțiilor sau unităților economice de interes pentru Securitate.

2. Dosarele penale, adică dosarele de anchetă (instrumentate pe numele persoanelor cercetate pentru infracțiuni aflate în competența organelor de profil ale Securității), dar și dosarele de penitenciar.

3. Dosarele de rețea (sau „dosare personale”), ce cuprind totalitatea materialelor privitoare la o persoană inclusă în rețeaua informativă. De regulă, materialele furnizate de sursă (notele informative) se arhivau în original în mapa anexă, iar copiile acestora se exploatau în dosarele persoanelor care constituiau subiectul informării.

4. Dosarele de urmărire informativă, ce cuprind documentele emise de Securitate pe parcursul supravegherii unei persoane sau a unui grup.

Declarațiile pe care Marian Munteanu le-a dat în legătură cu Petre Țuțea în mai 1989, „atunci când nu mai era persoana de sprijin «Ioan»”, nu ar trebui să se afle „în același dosar de la CNSAS (...), pe lângă documentele ce dovedesc colaborarea lui cu fosta Securitate”. Cineva a extras însă aceste declarații din dosarul informativ al lui Petre Țuțea și le-a anexat apoi unui dosar special construit (cel mai probabil în 1990), cu scopul de a demonstra „colaborarea” lui Marian Munteanu cu Securitatea.

Ȋnsă graba strică treaba, spune o vorbă românească. Pentru că circumstanțele în care au fost date aceste declarații despre Țuțea aruncă în derizoriu toată teoria „cooperări”.

Ȋn urmă cu 9 ani, „România Literară” a publicat câteva documente din dosarul informativ al lui Petre Țuțea, documente ce datează chiar din perioada la care face referire ziarul „Adevărul”.

Astfel, conform jurnaliștilor de la „România Literară”, volumul 9 al Dosarului Informativ 149821 aflat în arhiva CNSAS „Țuțea Petre și alții” se deschide cu o „Notă de analiză” din ianuarie 1989, emisă de Securitatea Municipiului București. Pe verso scrie: (Petre Țuțea) „este preocupat de redactarea unor lucrări filosofice idealiste pe care le-a difuzat în rândul unor legături ale sale. (...) Este nemulțumit de faptul că scrierile sale filosofice (nu) sunt apreciate și publicate și de aceea le dă spre studiere unor legături mai apropiate, în manuscris sau dactilografiate. Este o persoană cu o solidă cultură filosofică idealist mistică, jonglând cu termeni și concepții filosofice și reușind prin modul în care știe să analizeze diferite evenimente internaționale, să stârnească interesul auditoriului și, prin aceasta, considerându-se una dintre cele mai luminate minți.”

 Informatorii erau «Emil», «Inginerul», «Murgu» și «Velicu»

Ȋn „Notă de analiză” emisă de Securitatea Municipiului București în ianuarie 1989 se precizează că, „având în vedere situația operativă existentă se impune continuarea urmăririi informative a sus-numitului (n.r. – Petre Țuțea), pentru rezolvarea următoarelor probleme: (...)

2) Asigurarea controlului asupra lucrărilor sale, prevenirea multiplicării și difuzării în țară sau în străinătate a lucrărilor cu caracter dușmănos.

3) Intensificarea măsurilor preventive asupra legăturilor sale în vederea izolării obiectivului și reducerii posibilităților acestuia de a lua legătura cu elemente legionare și reacționare din Occident.

Pentru realizarea acestor sarcini se vor întreprinde următoarele măsuri:

1. Instruirea și dirijarea în continuare a informatorilor «Emil», «Inginerul», «Murgu» și «Velicu»în vederea clarificării următoarelor aspecte: (...) cine sunt persoanele care îi dactilografiază lucrările; cine sunt persoanele care îi facilitează scoaterea sau introducerea în sau din exterior de publicații sau diverse obiecte; ce intenționează să facă cu lucrările sale și ce persoane au cunoștință de ele; cui a promis că îi dă câte un exemplar.

Termen: permanent

Răspund: colonel Ardelean Valeriu; colonel Ghinet Virgil

Conform acestei note a Securității, în ianuarie 1989 informatorii care se ocupau de „obiectivul” Petre Țuțea erau «Emil», «Inginerul», «Murgu» și «Velicu». Nici pomeneală de «Ioan», deși, conform informațiilor furnizate de ziarul „Adevărul”, «Ioan» semnase un angajament de colaborare cu Securitatea în martie 1988 și ar fi fost încă activ în ianuarie 1989, atunci când a fost întocmită nota de analiză de mai sus.

Marian Munteanu era unul dintre studenții care-l vizitau periodic pe Țuțea încă din 1987. E greu de crezut că, dacă el ar fi figurat în evidențe ca fiind informatorul «Ioan» încă din 1988, securitatea nu s-ar fi folosit și de serviciile sale. Așa precum se folosea de «Emil», «Inginerul», «Murgu» și «Velicu». «Ioan» însă, repet, nu apare pe lista informatorilor Securității din dosarul lui Petre Țuțea.

A existat cu adevărat acest informator «Ioan» sau el este doar o invenție a celor care, scormonind prin dosarele informative din arhive și amestecând hârtiile, au fabricat un „dosar personal” anume? 

 Anchetarea „studenților care-l vizitează pe obiectiv” 

Un alt obiectiv fixat de Securitatea Municipiului București în Nota de analiză din ianuarie 1989 era „2. Anchetarea, împreună cu Direcția I, a elementelor legionare care îl vizitează pe obiectiv și anume: Marcel Petrișor și Boeru Adrian. Audierea tuturor persoanelor care vin în contact cu obiectivul: Aurel Dragoș Munteanu,/.../, Neagu Mihai Basarab, Nicolae Mărgineanu precum și studenții care-l vizitează pe obiectiv.

Termen: 25.02.1989

Răspund: colonel Ardelean Valeriu

colonel Ghinet Virgil

(...)

4) Se va continua controlul informativ prin mijloacele speciale Tehnicii Operative care se află instalate la domiciliul obiectivului și se va avea în vedere o mai operativă exploatare a acestora, în scopul stabilirii și identificării persoanelor care îl vizitează, natura discuțiilor purtate cu aceste persoane, cunoașterea activităților ostile și intențiilor pe care le are în continuare obiectivul.

Termen: permanent.

Răspunde: colonel Ardelean Valeriu

5) în vederea limitării extinderii legăturilor și a izolării sus-numitului, se vor organiza măsuri complexe de prevenire, între care, contactări pentru influențare pozitivă, cercetări informative, atenționări, avertizări.

Termen: permanent

Răspunde: colonel Ardelean Valeriu

6) Pentru identificarea tuturor persoanelor, îndeosebi (a) acelora din rândul tineretului, care fac parte din cercul său de relații și nu au fost încă cunoscute, se va lua măsura filajului pe momente operative.

Termen: 30.01.1989

Răspunde: colonel Ardelean Valeriu

(...)

Ȋn funcție de evoluția situației operative din Dosarul de Urmărire Informativă prezentul plan se va completa cu noi măsuri.

Colonel Ardelean Valeriu.”  

 

Ȋn 2000, Mihai Gheorghiu, pe atunci deputat PNȚCD, declara că a fost anchetat de Securitate în primăvara lui 1989. „Am fost patru studenți în acea perioadă - Marian Munteanu, Mugur Vasiliu, Mircea Gherbovet și Mihai Gheorghiu - care, într-un regim de semi-detenție, am fost supuși unor interogatorii prelungite privitor la conținutul discuțiilor, la sensul acestei relații cu banditul, cum îl numeau ei, Petre Țuțea", preciza Mihai Gheorghiu.

Așadar, n-a fost „lepădare”, a fost anchetare. Și n-a fost „dezicere”, a fost numai o zicere în fața unor securiști, pentru care Țuțea reprezenta doar un „obiectiv” ce trebuie „izolat”.

 

P.S. Ȋn același dosar de la CNSAS, pe lângă declarațiile inserate din dosarul informativ al lui Petre Țuțea, există și dovezi despre interceptarea corespondenței lui Marian Munteanu. Aceste documente nu pot proveni decât din dosarul de urmărire informativă deschis de Securitate pe numele lui Munteanu. Faptul că ziarul „Adevărul” nu pomenește nimic de existența acestor documente, deși a avut acces la ele, ne demonstrează că studierea dosarului nu a fost făcută nicidecum pentru o cercetare. Ci doar pentru o interpretare.



2% din impozitul pe salariu
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a siteului ActiveNews România, nu către stat. Companiile de publicitate și multinaționalele nu ne iubesc. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.