Iminența Referendumului pentru Căsătorie i-a pus pe oponenții acestuia în febra atacării inițiativei cetățenești, iar jurnalistul Cătălin Sturza a analizat principalele linii de atac ale acestora.

Iată ce a scris Cătălin Sturza pe o rețea de socializare:

„Am văzut, deja, care sunt principalele linii de atac ale detractorilor Referendumului pentru Căsătorie – meme pe care le vom întâlni repetate, iar și iar, în presă, în următoarele săptămâni.

Precizez, din capul locului, că cei care vin cu liniile de atac s-au opus, în ultimii trei ani, organizării democratice a acestui Referendum și au încercat, în permanență, să deturneze atenția publicului prin știri false, dezinformări, chiar calomnii cu privire la obiectul acestui Referendum și la susținătorii Căsătoriei între un bărbat și o femeie.

Așadar, precizarea de fond este aceasta: că acest Referendum are un singur scop, și anume clarificarea în Constituția României a Căsătoriei ca fiind uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie. Această definiție nu restrânge, în nici un fel, dreptul la viața de familie sau alte drepturi deja recunoscute ale unor minorități; Curtea Constituțională a României a avizat această propunere de modificare reținând că ea nu implică nicio ingerință vreunui drept individual.

Să trecem acum, în revistă, principalele linii de atac pe care le vom vedea în următoarele săptămâni în mass-media (și pe care le vedem deja la unele televiziuni și în rețelele de socializare).

Mema 1. Subiectul este irelevant pentru România și pentru societatea românească – unii vor să aducă, în mod artificial, un subiect care nu este relevant pentru România, în acest moment. 

FALS. Celor care susțin această idee le amintesc următorul fapt. Nu Coaliția pentru Familie sau susținătorii Căsătoriei naturale au inventat acest subiect.

În România au existat, în ultimii 12 ani, nu mai puțin de șase inițiative în Parlament pentru legalizarea unor parteneriate civile homosexuale care, în fapt, acordă persoanelor de același sex privilegii egale căsătoriei. Trei dintre ele sunt încă „pe rol”.

Vorbim, așadar, despre un lobby LGBTQ extrem de activ și de puternic, exercitat pe trei direcții: i. politic, via Parlament; ii. juridic, via CCR; iii. mediatic, via, din păcate, presa mainstream, care preia, deseori, fără distanță critică sau chiar minimă filtrare, agenda acestor organizații. Obiectivele LGBTQ pot fi trendy printre anumite elite europene sau printre anumiți intelectuali cu vederi mai mult sau mai puțin nihiliste, dar ele reprezintă nu doar un divorț, ci o contrazicere flagrantă a valorilor majorității.

Am tot văzut această încercare de aruncare a pisicii în curtea vecinului – nu ține. Putem spune, în fapt, că acest Referendum este creația lobby-ului LGBTQ, ei sunt cei care au adus pe agendă acest subiect. Poate ar fi bine să-i întrebăm pe ei sau pe cei care susțin subiectul care este relevanța subiectului: adică de ce țin, până la urmă, atât de înverșunat, să schimbe definiția multimilenară a Căsătoriei și să „cucerească” dreptul la adopții de copii pentru cuplurile de același sex? De ce nu își asumă până la capăt stilul de viață nonconformist?

Mema 2. Există alte priorități decât definirea Căsătoriei: sărăcie, corupție, autostrăzi, legile justiției, etc.

FALS. Provocările unei societăți nu se rezolvă neapărat pe rând, una câte una, ci pot fi rezolvate și în paralel. Altfel, am aștepta întâi să construim autostrăzile, și am discuta despre legile justiției abia după ce am termina de construit autostrăzile – adică peste vreo 50 de ani (în cel mai bun caz).

Mai mult, în timp ce unele dintre provocările amintite (sărăcia, corupția) necesită efort susținut pe zeci de ani, dacă nu cumva sunt perpetue, revizuirea Constituției este, în schimb, o problemă rezolvabilă one-off, în urma unei dezbateri democratice și prin organizarea unui Referendum, unde oamenii sunt chemați să voteze într-o zi sau două (Referendumul se poate organiza și în două zile, nu neapărat într-una singură).

În plus, de vreme ce milioane de cetățeni consideră importantă această problemă, atunci ea trebuie să devină prioritate pe agenda politică și pe cea mediatică. Dacă nu vrem să transformăm România într-un stat care-și alienează cetățenii – și mai mult decât sunt deja.

Mema 3. Organizarea Referendumului îi dă „apă la moară” lui Dragnea, care încearcă să mute atenția spre alte subiecte ca să treacă legi prin care să „scape de pușcărie”.

FALS: Problema clarificării definiției Căsătoriei îl precedă cu mult pe Dragnea – și am văzut, la punctul 1, că presiunile pentru modificarea definiției Căsătoriei venite dinspre organizații precum ACCEPT au, deja, în România o istorie de cel puțin 12 ani. 

Inițiativa pentru revizuirea Constituției este, în fapt, un grassroots autentic – și a fost numită chiar și de detractorii ei cei mai agresivi „cea mai reușită mișcare de advocacy creștin din ultimii ani din țara noastră”. Revizuirea a fost declanșată de persoane private în toamna 2015, când președinte al PSD și premier era Victor Ponta și a fost înregistrată în Parlament în mai 2016 când premier era Dacian Cioloș.

Daca partidele de la guvernământ voiau să respecte democrația și să-i respecte pe români, organizau Referendumul de mult. Într-o țară cu o democrație funcțională precum Elveția, avizul CCR ar fi fost suficient. Dar, din momentul în care inițiativa a ajuns în Parlament, ea nu a mai fost în mâna cetățenilor – nu a mai fost, altfel spus, doar un „grassroots”. Inițiativa a ajuns la mâna politicului. Iar readucerea discuției despre Referendum într-un moment sau altul depinde doar de politicienii din diverse tabere. Asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la subiect pentru ca ar putea profita un politician sau altul de el.

Mema 4. Am văzut și o a patra memă, pe buzele detractorilor Referendumului pentru Căsătorie. Aceștia spun că inițiativa este antieuropeană, putinistă, fascistă.

FALS. Definiția legală a Căsătoriei doar în înțelesul propriu al termenului nu a avut nicio legătură cu fascismul. În fapt, fascismul și nazismul au avut viziuni foarte progresiste în privința Căsătoriei – la fel ca bolșevismul. Uităm foarte ușor că toate cele trei ideologii pledau, în fapt, pentru abolirea acestei instituții. 

Cât privește chestiunea Putin, detractorii Referendumului nu fac altceva decât să se acopere de ridicol. Ce au descoperit ei? Că românii și rușii sunt ortodocși. Adică au descoperit că apa e udă. Faptul că suntem ortodocși nu ne-a împiedicat să avem o istorie conflictuală de veacuri, chiar și când, teoretic, eram în același sistem de alianțe. Ce au mai descoperit acești detractori? Că unele scopuri ale conservatorismului (scopuri general valabile indiferent de momentul istoric) se suprapun cu unele politici ale Rusiei putiniste (politici conjuncturale, din ultimii ani). Dar Rusia putinistă este și anti-ISIS. Să înțelegem de aici că oricine e anti-ISIS este pro-Putin?

În fine, trebuie spus răspicat faptul că există o reacție puternică la nivel european, în spirit european, de apărare a valorilor creștine, tradiționale, naționale, în fața exceselor politicilor globaliste și anti-libertare. O astfel de reacție este Declarația de la Paris, Europa în care putem crede, semnată de unii dintre cei mai reputați gânditori politici și filosofi ai epocii noastre.

Mema 5. O altă linie de atac este cea legată de bani. Referendumul costă!

La prime vedere, ai spune că da, domnule, iată oameni cumpătați, care se gândesc de zece ori și vor să taie o singură dată banul de la bugetul public! Oare? Ba! Aceiași oameni nu au scos un singur cuvânt în fața perspectivei ca Statul să finanțeze, din banii noștri, ocupații și programe dubioase cum ar fi cele presupuse de Strategia de Educație Parentală. 70 de milioane de euro (!) ar fi trebuit băgați în acest program doar în primul an pentru ca părinții să fie chemați la încă niște ședințe de reeducare la școală, în condițiile în care multe dintre aceste școli au încă veceuri în curte! La fel, acești oameni foarte preocupați, brusc, de cheltuiala banului public nu au spus nimic când Statul s-a angajat și a obligat orice instituție și orice firmă privată cu peste 50 de angajați să angajeze un expert sau un tehnician de gen: trebuie să mănâncă și gura (sic!) activistului de gen ceva, nu? În sfârșit, oare câți bani publici vor cere ONG-urile „progresiste” pentru a finanța schimbările de sex (după model britanic – am scris pe larg aici) și câți bani vor fi necesari pentru integrarea funcțională a unei noi instituții precum parteneriatul civil gay în procedurile administrative?

În loc să se ascundă după petarde, știri false, meme de Facebook și manipulări, ar fi mai onest ca acești activiști să ne explice, franc, de ce susțin căsătoriile homosexale și adopțiile de copii pentru cuplurile homosexuale – și chiar legalizarea unor „mariaje” în trei, patru sau mai mulți. Sau desființarea, pur și simplu, a Căsătoriei. Să ne explice de ce este acest subiect atât de important pentru ei (pe mine unul nu mă pasionează chiar deloc – îl urmăresc când și când, dar prefer oricând să scriu despre alte lucruri). Și de ce doresc legalizarea acestor inginerii sociale de tip neomarxist și în România?

Am pus textul și pe blog, într-o variantă mai amplă, cu trimiteri și link-uri; tot acolo găsiți și link-uri către alte articole pe aceeași temă”