În urma declarațiilor președintelui referitoare la căsătoriile homosexuale, publicația Deutsche Welle semnalează faptul că președintele Iohannis nu a înțeles bine sensul mandatului primit, căci ceea ce plăcuse la el nu era nici pe departe atașamentul său cosmopolit la linia avangardei progresiste, ci tocmai aerul cuminte și serios de provincie.

Astfel, este interpretată ca surprinzătoare trasnformarea lui Iohannis, dintr-un „om din provincie, cu un aer ușor desuet, care lăsase să se creadă în campania prezidențială că are o legătură cu biserica evanghelică și că profesează un conservatorism moderat” într-o persoană care pare mai degrabă a avea un „atașament cosmopolit la linia avangardei progresiste”. De ce este dispus președintele să se lepede de „provincialismul” lui care l-a făcut ofertant pentru electoratul său, și care se contura ca principală calitate? este întrebarea ridicată de publicația germană. Mai departe, Deutsche Welle invocă interviul dat publicației Adevărul miercuri 26 octombrie de președinte, cu referire la tema căsătoriilor homosexuale, când a spus că „trebuie să discutăm foarte așezat dacă vrem să ostracizăm minorități sau dacă vrem să-i integrăm pe toți.” Astfel, jurnaliștii de la DW își pun întrebarea, dacă nu cumva a spune că unii ar dori ostracizarea altora conține concluzia. Și atunci ce să mai discutăm? Iată, președintele știe dinainte răspunsul.

Această afirmație a venit după ce, în prima sa intervenție asupra acestui subiect, fusese de-a dreptul jignitor în referirile sale la cele trei milioane de semnatari ai inițiativei de modificare a Constituției: „Este greșit să dăm ascultare sau să mergem pe calea fanatismului religios și a solicitărilor ultimative. Eu nu cred în ele și nu le sprijin. Eu sunt adeptul toleranței, încrederii și deschiderii spre celălalt.”

Se află aici o violență de ton regretabilă. Dar nu atât violența e problema, ci falsificarea premeditată a situației, căci nimeni nu a făcut nicio solicitare ultimativă. Semnatarii apelului la modificarea Constituției au recurs la dreptul lor constituțional, solicitând declanșarea unei dezbateri parlamentare și, ulterior, dacă va fi cazul, a referendumului pentru validarea modificării adoptate. Semnatarii inițiativei au o opinie clară cu privie la căsătorie, pe care o văd, în tradiție biblică, ca pe o uniune dintre un bărbat și o femeie, dar ei cer consacrarea acestui fapt pe cale democratică și nu prin „solicitări ultimative”. 

Unde este ultimatumul și pe ce pe temei ar putea fi el formulat? Și mai ales unde se află amenințarea? Președintele strecoară ilicit aceste presupoziții cu scopul de a-și descalifica interlocutorii, pe care îi numește în plus „fanatici religioși”. Cum să discuți cu niște fanatici religoși? Ei trebuie destituiți rapid din drepturi, mai înainte ca vocea lor să fie auzită, conchide publicația DW.

Problema gravă este că președintele interzice el însuși „o discuție așezată”, de pe poziții prezumțioase și autoritare. Dintr-un om oarecum ezitant care își caută cuvintele, a devenit un tip cu posturi profesorale. Căci interviul oferit ziarului Adevărul nu a fost despre politică decât în plan secundar, fiind în primul rând un discurs didactic despre cum ar trebui să se reformeze partidele și mai ales cum ar fi bine să voteze și să gândească oamenii, iar acest lucru se întâmplă cu toate că, tehnic vorbind, singura legitimitate a președintelui decurge din faptul că este învestit de majoritatea alegătorilor săi și nu de către o minoritate desemnată. Puterea poate avea și alte surse, dar legitimitatea nu.