Dl. Trump este o brută primitivă, un mincinos, o persoană impulsivă și rasistă, fornicațiunea fiind cel mai mic dintre păcatele sale, un personaj de prost gust ce poate fi admirat doar de deplorabilii ce-l votează. Niciun om decent n-ar trebui să-i strângă mâna.

Dl. Farage este un clown rasist și xenofob, un personaj specializat în circ parlamentar. Nici un om decent n-ar trebui să fie văzut în preajma sa.

Dl. Johnson este o sinteză a celor doi de mai sus excelând în butaforie și minciună.

Dl. Orban este un dictator iredentist și antisemit un personaj nu foarte diferit de vecinul său din nord, dl. Kaczysnki.

Cei de mai sus sunt oameni foarte diferiți, sunt oameni având convingeri, temperamente, afilieri, biografii sau credințe, meserii, averi și familii cât se poate de diverse. Dacă dl. Trump este un miliardar care n-a ezitat să folosească diferite inginerii financiare penru a se îmbogăți, dl. Kaczysnki nu a avut un cont în bancă până în 2009. Domnii Trump și Johnson au urmat amândoi școli de elită dar în domenii foarte diferite, dl. Trump a studiat într-o școală comercială în vreme ce dl. Johnson a urmat studii clasice. Dacă dl. Johnson sau dl. Trump au personalități flamboiante, ambii având mai mulți copii cu mame diferite, domnul Orban și soția dumnealui au împeună cinci copii având imaginea unui cuplu neafectat de modernitate în vreme ce dl. Kaczysnki pare a duce o viață monahală. Deși sunt acuzați a fi anti-europeni domnii Farage și Trump au copii care au ca limbă maternă o altă limbă europeană decât limba engleză în vreme ce dl. Johnson, deși este acuzat că este anti-musulman, este urmașul unui musulman. Dl. Johnson este reprezentantul perfect al Angliei post creștine în vreme ce, așa cum am arătat mai devreme, dl.  Kaczysnki are imaginea unui catolic pios.

Ce-i unește pe cei de mai sus este faptul că au fost cu toții demonizați de stânga globalistă, că deși au idei și credințe diferite, au fost atacați și jigniți în același mod de mereu aceeași oameni, au fost mereu criticați în numele acelorași idei. Ce-i unește pe cei de mai sus este faptul că și-au asumat dușmanii, că și-au evaluat poziția și că apoi au decis să lupte pentru ceea ce au crezut că este important. Hier stehe Ich, Ich kann nicht anders a fost un moment greu prin care au trecut toți cei de mai sus, a însemnat despărțirea de prieteni, de lumea bună, de respectabilitate, de liniște, de zona de confort. Au știut ce urmează și și-au asumat consecințele pentru că au crezut în dreptatea lor sau în dreptatea celor pe care au vrut să-i reprezinte. Iar o dată ce și-au asumat condiția au apărut și prietenii fie ei oameni simpli sau intelectuali.

Doamna Dăncilă și PSD au cam aceeași adversari ca și cei de mai sus, anume cei care preiau în presa românească clișeele despre dl. Trump sau despre dl. Johnson sunt și cei care sunt foarte vocali în a-i sublinia doamnei Dăncilă analfabetismul, aceeași care denunță corupția PSD sau inadecvarea PSD la secolul XXI. De asemenea, deplorabilii domnului Trump, Anglia sau Ungaria rurală a domnului Johnson sau a domnului Orban ca și Teleormanul doamnei Dăncilă sunt deopotrivă de „uncool”, pentru a le reprezenta oamenii și valorile este necesar să te cerți cu prietenii, să ieși din lumea bună și să descoperi că ai devenit rasist, xenofob, lipsit de bun gust, că ești circar sau iredentist.

Câteodată meritul adversarilor este că ne ajută să ne definim atunci când lașitatea sau lenea intelectuală nu ne lasă să o facem noi înșine. Iar dacă ajungem ca identitatea să ne fie conturată de inamici este înțelept să le mulțumim, să avem un moment de reflecție care să ne permită să ne înțelegem și asumăm cu adevărat credințele și valorile pentru ca mai apoi, știind în ce credem, să ne concentrăm să câștigăm bătăliile pe care le avem de câștigat.