"1. Calculul cost-beneficiu ținând cont de stimulentele politice. După ce s-a fript cu partidele vechi, lumea nu se aruncă să încerce partide noi. "Dacă astea noi fură mai mult?”, se gândesc unii. Populația poate fi mai deșteaptă decât cred analiștii. Oamenii nu pun în balanță faptul că vechiul primar de la sectorul 1 a furat cu faptul că Clotilde Armand nu a furat, ci cât va putea să fure noul primar cu cât ar putea să fure Clotilde Armand. Aceasta este comparația relevantă. Așa stând lucrurile, electoratul operează cu ipoteza că partidele vechi au furat, deci stimulentul pentru a fura în continuare este mai mic, în vreme ce USB nu a apucat să fure, deci va fi puternic stimulat să o facă dacă ajunge la putere. Ce vă spuneam – electoratul poate opera cu o înțelegere destul de sofisticată a instituțiilor politice, nu-i subestimați inteligența.

2. Aversiunea la risc. Moise Guran spunea că publicul prezent în studio-ul Digi 24 în seara alegerilor nu prea avea habar de USB și Nicușor Dan. Condiția primordială pe care trebuie să o îndeplinești ca să te voteze lumea este să ai notorietate. Oamenii nu votează la întâmplare și nici cu cineva pe care nu îl cunosc suficient de bine. Nu sunt familiarizați cu noile partide, deci nu le votează masiv. Fenomenul este cât se poate de firesc și de uman: poate doar excentricii sunt dispuși să încerce orice, oricând; în schimb, majoritatea populației se ferește de senzații tari. Da, preferă să fie furată, dacă măcar poate aproxima cât va pierde la afacerea asta. Pe bune, ce alte surprize pot să-ți mai servească acest gen de politicieni?! Îi vezi o dată, nu-i uiți niciodată.

3. Ignoranța rațională. Asta explică poate în bună măsură prezența scăzută la vot. Lumea nu înțelege de ce este atât de importantă primăria și, pe fond, chiar are dreptate pentru că, de exemplu, primarul poate face prea puține lucruri pentru a ușura birocrația. Micul antreprenor și omul de rând se lovește de zeci de bariere birocratice și de tot atâtea taxe, însă cele mai multe țin de zecile de agenții guvernamentale. Așa că la vot s-ar putea să se prezinte tocmai minoritatea aceea căreia nu-i convine prea mult campania anti-corupție. Deci nu este nici o contradicție între preferința generală a societății pentru eradicarea corupției și rezultatul alegerilor.

4. Am lăsat la urmă inconsistența alegerilor colective, despre care am mai vorbit, care este larg teoretizată în manuale și care are numeroase aplicații:

"Una din problemele importante ale alegerilor colective este faptul că majoritatea poate fi incapabilă să își ordoneze preferințele într-o manieră consecventă… Așa se explică de ce electoratul aprobă programe politice care se bat cap în cap. De exemplu, majoritatea consideră inflația drept unul din cele mai mari riscuri cu care ne confruntăm; în același timp, majoritatea sprijină programe de cheltuieli publice (creșteri de salarii, subvenționarea prețului utilităților etc.) care determină direct creșterea inflației. Majoritatea crede că țara merge într-o direcție greșită, însă se prezintă la alegeri și votează status-quo-ul.”

Deci, oamenii sunt raționali, dar mulțimile nu. Alegerile private sunt consistente, alegerile publice nu.

Deci e cu știință. E grea politica. Mai grea decât sapa. Cine vrea să candideze și să fie ales trebuie să fie inteligent sau să cumpere inteligență. Bine ar fi să aibă și restul virtuților la pachet. Dacă pleacă de la ideea că oamenii apreciază DNA și cred că acest lucru e suficient pentru ca ei, niște puri și niște corecți să fie votați, atunci se înșeală amarnic".