ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


„Paleologu este un creștin-democrat, un om care prin educație are valori creștine, va merge pe susținerea valorilor creștine”, a declarat Traian Băsescu, după propunerea lui Theodor Paleologu drept candidatul PMP la prezidențiale.

După ce a fost social democrat, liberal și populist, Băsescu vrea să devină acum creștin democrat. Și în același timp susține… legalizarea prostituției.

Însă are Theodor Paleologu credibilitate, în postura de lider creștin-democrat? Theodor Paleologu vine cu experiența de diplomat (prematur abandonată?), cu un nume ilustru (pe care trebuie să îl onoreze) și cu o carieră academică în Occident (iarăși, înțeleg, prematur abandonată). Doctrinar, înclină mai degrabă spre liberalismul clasic.

Ce îl recomandă drept un candidat creștin-democrat, sau creștin conservator credibil? A susținut, de pildă, Theodor Paleologu referendumul pentru familie, așa cum a făcut-o contracandidatul său, Mihai Neamțu? La Referendumul din toamna trecută, Teodor Paleologu s-a remarcat doar prin totala absență din tabăra susținătorilor. Or, dacă îți pregăteai o astfel de candidatură, în postura de „alternativa creștină”, nu era firesc să dai o mărturie? Ca să nu spun – să fii unul din liderii susținătorilor familiei?

Pe Theodor Paleologu l-am mai văzut, la 10 august anul trecut, în primele linii, alături de activiștii #rezist; activiști care s-au implicat ulterior în boicotul frenetic al Referendumului pentru familie. Am mai spus că #rezistul românesc este o clonă după #resistul radicalilor stângiști americani – ce să caute un candidat care este „alternativa creștină” alături de o astfel de mișcare?

Acum îl vedem acceptând candidatura propusă de Traian Băsescu. În timp ce Traian Băsescu este principalul susținător, în spațiul public, al legalizării prostituției – profitând cinic de cazul Caracal; profitând cinic de moartea Alexandrei și a Luizei. Iar Theodor Paleologu nu se distanțează în nici un fel de acest lobby, și de această campanie cinică dusă de liderul PMP. El fiind, în același timp, „alternativa creștină” (?!)

Și ca să nu se spună că sunt cârcotaș. Pentru creștini-conservatori, momente precum Referendumul pentru familie sunt momente când suntem datori să dăm o mărturie. Un alt moment a fost cazul Bodnariu – care a fost despre dreptul părinților de a-și crește și educa copiii în conformitate cu propriile valori. Un alt moment e reprezentat de marșurile pentru viață. Un altul – educația parentală propusă de guvernarea PSD, împotriva căreia s-au coalizat, practic, toate forțele conservatoare din societate (de la Academie la unele sindicate din învățământ la cultele religioase). Un altul – aberațiile zilnice ale corectitudinii politice, care ne limitează libertatea religioasă și libertatea de exprimare. Un altul – dezbaterile despre parteneriatul civil, și despre educația sexuală. Un altul – chiar dezbaterile din aceste zile, despre ipotetica legalizare a prostituției. Dacă nu dai nici o mărturie, prin vorbă sau prin faptă, și, mai mult, dacă nu ești un lider vizibil, măcar pe unul dintre aceste fronturi – cum să fii credibil, în postura de „alternativa creștină”?

Cu tot respectul pentru cariera academică a lui Theodor Paleologu, mi se pare că această revopsire a PMP în partid „creștin democrat” este o tentativă neconvingătoare de a umbla cu… vechea cioară vopsită. Din aceeași categorie cu cacialmaua Țacamitru-Rezist: indivizi de extrema stângă care se dau de „centru-dreapta”. Poate PMP nu e un grup de extrema stângă, precum Țacamitru-Rezist sau Demos; sau o sectă ideologică, precum USR-PLUS. Dar tot pe acolo, pe culoarul din stânga evoluează; de unde a și pornit, de altfel, Traian Băsescu.

Să mai consemnăm un record. Să nu susții Referendumul pentru familie. Să fii în primele rânduri, alături de radicalii de stânga (#Resist); să susții legalizarea prostituției în România; și să dorești să fii văzut, în același timp, drept „alternativa creștină”.