ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Filosoful Mihai Șora consideră că a fi patriot înseamnă a-ți iubi...continentul. Șora a făcut aceste afirmații la un eveniment desfășurat joi la Muzeul Național Cotroceni. Acesta a mai afirmat că în primii ani de după Unire patriotismul însemna să iubești țara din care faci parte.

 „Patriotismul nu se oprește aici. Nu suntem doar români, suntem europeni și suntem ființe omenești. În momentul de față, a fi patriot înseamnă a iubi continentul din care faci parte și care trebuie să-și păstreze eminența lui culturală", a afirmat Șora.

 

PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot. (DEX, 2009)

Întrebat cum vede viitorul României, el a răspuns că vede țara noastră ca parte a unui organism politic european, în care va exista o limbă unitară.


„Văd România ca o nuanță culturală în interiorul unui organism politic european, deci, pe plan politic europeană 100%, cu diferențierile regionale de mentalitate de nivel de subtilitate. (...) Peste 100 de ani văd foarte bine pe plan economic, politic existența unei limbi unitare europene inevitabile, chiar dacă minimală în raport cu posibilitățile și subtilitățile potențiale ale unei limbi adevărate. Astea sunt speculații, să trăim 100 de ani și vom vedea", a mai spus Șora.
 
Muzeul Național Cotroceni a organizat joi, în Salonul Cerchez, cea de-a treia întâlnire din cadrul proiectului „Conversații la muzeu", intitulată „Exerciții de imaginație: România, încă o sută de ani"
 
În timpul celui mai crunt deceniu al ocupației sovietice a României, Mihai Șora a lucrat ca referent de specialitate în cadrul Ministerului de Externe condus de Ana Pauker (1948 - 1951). Apoi a fost șef de secție  Editura pentru limbi străine (între 1951 și 1954) și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954 - 1969).