Mă uit cu condescendență, chiar cu o tristețe ușor amuzată, la diverși prieteni de-ai mei și din viața reală, nu numai de pe Facebook.

Sunt conservatori în mare măsură, mulți oameni din Biserică. Prieteni care au mers la Referendumul pentru apărarea/definirea Familiei naturale și au fost batjocoriți de Johannis ca "fanatici religioși". De ce trebuie să-l uităm pe cel care s-a folosit de toate tertipurile, împreună cu L. Orban, ca să-l împiedice?

Prieteni care s-au abținut să voteze întrebările stupide ale retardatului național pe tema Justiției, ce sfidau Constituția și bunul simț, și care au parazitat alegerile europarlamentare.

Care au reacționat mereu când demnitatea lor de creștini și români le-a fost încălcată de un președinte cu agendă progresistă strict externă (corporatocrată/Deep State), ce a fost totalmente dezinteresat de situația românilor din Basarabia, Bucovina de N, Timoc etc, evitați sistematic de administrația prezidențială, satisfăcând astfel direcțiile externe germano-ruse.

Un candidat care a luat case cu japca, prin fals și uz de fals, profitând de funcția de primar. Una dintre ele fiind deja pierdută în urma unei hotărâri definitive, iar sutele de mii de euro din chirie nefiind restituiți nici astăzi.

În fine, un individ total străin de sufletul și duhul acestui popor, care a atacat fundamente creștine imuabile cu o nesimțire ce se degajă dintr-o aroganță emanată de superioritatea rasială hrănită de generații, într-un Ardeal în care românii majoritari au fost iobagi, lipsiți complet de drepturi civice, fiind considerați secole de-a rândul ca „inferiori".

Cu toate cele menționate succint, există la ei un blocaj, o jenă, o falsă pudoare socială, ca nu cumva să fie desconsiderați de "lumea bună" în cazul în care ar vota cu Viorica Dăncilă.

Pentru ca imaginea publică să nu le fie maculată de acuza de „pesedism", preferă să nu meargă la vot. Un ușor (sau mai acuzat) snobism intelectual îi face retractili la contracararea unui ipochimen obscen, un Rege Ubu grotesc.

Raportarea în fața celor din jur e mai puternică decât pericolul social adus de un ipochimen care își hrănește publicul cu ură.

Găsesc uimitoare și alambicate scuze, interioare și publice, pentru non-combat. Duc discuția în zone care o fărâmițează, doar ca să ia cu penseta argumentul care să-i disculpe în fața propriului "eu", poate și în fața Proniei.

Dragii mei, cei care nu au fost vreodată pesediști, nu mai vorbesc de cei care chiar s-au luptat cu acest partid de-a lungul anilor, nu o votează pe „Veorica" pentru calitățile ei, atâtea câte sunt (sau nu), cât pentru decența unei femei simple, cu scăderile ei, în fața unui munte de agresivitate, tembelism și neghiobie.

Nu în ultimul rând, votează o mamă care și-a crescut copilul adoptat, în raport cu unul care a vândut copii români la "export", în vidul legislativ de după revoluție.

Restul sunt subterfugii psihologice.

Diferența după primul scrutin este mare, nu o faceți zdrobitoare fiindcă vă considerați prea simandicoși și elitiști ca să combateți acest conglomerat de ură care se rostogolește peste "deplorabili"!

E un exercițiu de umilință pe care sunteți datori să-l faceți, chiar dacă nu o să vă mai simțiți confirmați de olimpienii areopagului, de „elitele" băsisto-macoviste.

Încercați, ca exercițiu spiritual, să ieșiți din propria îndreptățire și din maniheismul care a rupt o parte a românilor de cealaltă.

Doamne ajută!