Pe 30 septembrie 2017, Generalul (r) Iulian Vlad, ultimul director al Departamentului Securității Statului a trecut la cele veșnice. 

În vârstă de 86 de ani, fostul lider al Securității comuniste a lăsat în urma sa o mulțime de interviuri, cărți și materiale legate de perioada 1945-1989 a istoriei naționale.

Unul dintre ultimele interviuri acordate de Iulian Vlad a fost publicat în Ediția numărul 2 al Dosarelor „Cotidianul”, apărut pe piață la începutul acestei luni de octombrie 2017.

În dialogul cu un alt general, Aurel Rogojan, fostul șef al DSS vorbește despre relația sa cu Silviu Brucan, unul dintre personajele cheie ale comunismului instalat în România după 23 august 1944. Vlad afirmă că Brucan, care era de origine etnică evreiască, și-a manifestat încă din tinerețe o „simpatie” față de Uniunea Sovietică.

„Pe Brucan l-am cunoscut indirect, la început, adică atât timp cât el a slujit aparatul de propagandă al partidului în posturi-cheie și mai cu seamă în redacția organului central de presă al partidului, Scânteia. L-am cunoscut deci ca jurnalist. Dar Brucan întotdeauna a jucat un rol mai mare decât acela de ziarist. Chiar este de precizat, de la bun început. El a fost, anterior, la conducerea unor organizații de partid, așa cum a fost Comitetul de Partid al Capitalei. Mă rog, se spune că ar fi avut niște activități semnificative. Cât de semnificative, nu știu. A avut și niște responsabilități organizatorice, dar nu am înțeles niciodată ce anume, în perioada în care Partidul Comunist era în ilegalitate. Cert este că, în acea perioadă, s-a aplicat și politica guvernului Antonescu, de izolare, aș zice, a evreilor. Nu știu dacă el a fost printre cei care au fost strămutați sau deportați pe undeva, nu cunosc lucrul acesta, dar, printr-o seamă de relații, el întotdeauna și-a arătat apropierea față de Uniunea Sovietică. Acum, nu știu cât de apropiat putea fi cineva care s-a căsătorit cu fiica unui rus alb, pentru că soția lui, așa am înțeles eu, era fiica unui rus alb, care deținuse niște poziții foarte importante în vechea Rusie. Familia ei se refugiase, din cauza revoluției, în România. Poate fuseseră trimiși cu anumite misiuni aici și el să fi fost, ca să zic așa, atras, nu știu dacă de frumusețea domnișoarei Sidorovici...”, a spus Iulian Vlad.

Fostul lider al Securității face apoi o afirmație controversată, afirmând că etnia lui Silviu Brucan a contribuit la promovarea sa în rândurile Partidului Comunist din România.

„Da, era cu rezonanță mai degrabă din altă etnie, dar cert este că tatăl său fusese rus alb cunoscut și că, asemenea tuturor rușilor albi care fugiseră de regimul sovietic, această familie trebuie să fi fost sub supravegherea KGB-ului, Asta, sigur, se întâmpla peste tot în lume pe unde existau refugiați din această categorie, dacă ei reprezentau ceva, mai cu seamă dacă erau disidenți în adevăratul sens al cuvântului și acționau împotriva regimului instaurat în Rusia la acea vreme.

Socot că această legătură de familie a fost totuși un element în plus care a favorizat promovarea lui Silviu Brucan, în afara altor legături tot de familie, într-un fel. Dar, pe lângă acele legături, trebuie să vorbim deschis, cei de naționalitate evreiască au constituit nuclee esențiale ale PCR, la începuturile activității în România. Nu știu, nu am văzut niciodată o statistică să îmi dau seama mai exact câți dintre membrii partidului, în primii ani de activitate sau de ilegalitate, erau români și câți de etnie ungurească, care erau destul de mulți, sau evreiască ori de alte naționalități. Cert este că, dacă raportăm la numărul populației, vom observa cu siguranță că aceștia erau destul de mulți în raport cu cei de origine română. Nu mai spun că, după anul 1944, și cei care nu intraseră în partid, dar care s-au considerat a fi fost reprimați în timpul regimului Antonescu, s-au declarat și ei înșiși, dar și oficial au fost înregistrați ca militanți ai partidului. Ulterior, când au fost primiți în partid, li s-a recunoscut o vechime mult mai mare decât cea reală”, afirmă generalul Iulian Vlad.