De la tușele suprarealiste ale programului de guvernare, la declarații care mai de care mai năstrușnice la audierile din comisiile parlamentare, Guvenul Cioloș ne-a oferit bune pretexte pentru a face haz de necaz.

Ce poate fi mai neobișnuit pentru un Guvern tehnocrat cu termen limitat de viață și spațiu la fel de limitat de acțiune decât să-și propună modificarea Constituției? Că numai în acest mod s-ar putea elimina imunitățile pomenite în programul de guvernare și comasarea alegerilor astfel încât atât Președintele cât și Parlamentul și autoritățile locale să stea câte 5 ani în mandat. N-o fi sesizat nimeni umorul involuntar al situației? 

A fost apoi monumentala declarație a sosiei fără studii juridice a Monicăi Macovei, vorbim de Cristina Guseth, care spunea la ieșirea de la comisie: "m-am emoționat și am ratat un răspuns pe care în mod normal l-aș fi știut. În pofida acestei umilințe, rămîn să duc România în structurile euroatlantice”. De la declarația altei blonde celebre vizându-l pe președintele Norvegiei nu m-am crucit mai mult. Cât de aerian, de rigid intelectual poate fi cineva care trece atât de repede pe pilot automat după primele întrebări mai incomode? Guseth capătă tot mai mult conturul unui kamikaze cu idei puține și fixe și misiune deja trasată de cei care au numit-o. 

Ministrul sănătății a beneficiat de un tratament special din partea opiniei publice așa că nu mai insist asupra lui. Ce nu înțeleg este însă ce a stat la baza numirii sale? Rezident, fără experiență managerială, cu doze de exotism care îl făceau vulnerabil a fost totuși împins în față cu o nonșalanță care îmi amintește de Guvernul MRU, compus la rândul său din tot soiul de secretare și purtători de mapă buni doar că să fie scoși greii PDL-ului de sub lupa opiniei publice. Sigur, au mai fost politicieni fără experiență în specificul ministerului pe care urmau să-l conducă dar în acest caz erau oameni politici și urmau să implementeze, teoretic, linia partidului. În cazul guvernului Cioloș avem, în premieră, primii tehnocrați fără experiență în domeniul pe care au fost desemnați să-l administreze. 

Mă întreb dacă misiunea guverului Cioloș n-ar putea fi legată de sincronizarea suspectă de acum ceva vreme a unor instituții cu atribuții foarte diferite. Dacă va aminititi, la prima varianta de Cod Fiscal modificat, vocile reunite din BNR, Președenție, ale unor analiști cu cheiță la vedere (Consiliul Fiscal) au subliniat că România nu își permite relaxări fiscale, pierderea stabilității bugetare, etc, etc deși cu puțin timp înainte respectiva legislație fiscală trecuse cu brio prin Parlament. În final, președintele a retrimis codul pentru ajustări Guvernului refuzând să-l promulge în varianta inițială. Cum Guvernul s-a încăpățânat apoi să vină cu ordonanțe de urgență (eliminarea impozitului pe dividende, facilități pentru IMM) și cu noi majorări salariale am avut în premieră un Executiv prea darnic dat jos de stradă pentru a fi reinstaurată austeritatea. 

Până la urmă, concluzia acestor zile mi-a oferit-o un blogger ("AristotelCostel”) cu un comentariu plin de miez : "am scăpat de politicieni expirați dar ne-am pricopsit cu niște tehnocrați plantați de Securitate, la cererea străzii manipulate de Securitate, stradă reprezentată tot de Securitate”.