Ȋn 1987, conducerea Facultății de Litere l-a desemnat pe profesorul Ion Coja „îndrumător” al grupei de studenți din care făcea parte și Marian Munteanu. „A fost mâna destinului”, mărturisește astăzi profesorul, într-un interviu acordat în exclusivitate ActiveNews. 

El a fost cel care l-a trimis atunci pe studentul Marian Munteanu în casa lui Petre Țuțea. „Era vreo 20-30 de băieți care mergeau la Petre Țuțea. Vreo 7 din grupa asta a mea, pe care-i adunase Marian, mai erau câțiva recomandați de Ioan Alexandru și alții, recomandați de Neagu Basarab. (...) I-am povestit lui Cioran că există acest grup de tineri care merg la Țuțea și îl scot în parc, îl ajută să se îmbrace, dacă este vreme proastă stau cu el la taclale... La taclale..., nu exista să stai de vorbă cu Țuțea «la taclale», numai lucruri grave punea în discuție! Nu-l interesa, pur și simplu, cotidianul. Și, când a auzit Cioran ce se întâmplă cu Țuțea la București, a zis «așa ceva e de neconceput la Paris! Eu nu-mi pot imagina că s-ar putea ocupa de mine niște tineri, să aibă grija mea. Acum sunt total de acord cu Mircea Eliade, care e foarte încrezător că viitorul Europei va fi salvat de tineretul din Răsăritul Europei, și-n primul rând, de tineretul român!».”

Profesorul Coja mărturisește că e mâhnit să vadă cum cei de azi nu reușesc să înțeleagă și să prețuiască atitudinea exemplară a acelor studenți care s-au strâns în jurul lui Țuțea. „Ei au ținut onoarea românească. Au salvat-o! Pentru că, altminteri, dacă te gândești în ce condiții a trăit Țuțea, ai zice «dom’le, ce popor e ăsta, care lasă un Țuțea așa, fără (vreun sprijin)...» Dar nu, dimpotrivă, s-au găsit 30 de tineri care să-și rupă din timpul lor liber, care să petreacă cu Țuțea... Și nu era ușor să stai o juma de zi cu Țuțea, și el să-ți vorbească numai probleme teoretice! Nu ce-a fost la meci, a fost penalty sau n-a fost, sau mai știu eu ce bârfă circula prin oraș... Deci, momentul acela este un moment teribil de important!”.

Profesorul Coja a aflat că Securitatea îi anchetează pe toți cei ce aveau legături cu Petre Țuțea de la un vecin care, fiind și medic, îl vizita și-l îngrijea pe marele filozof român. Profesorul spune că a făcut atunci un memoriu către ministrul de Interne, în care arăta că „este o anchetă prostească și fără sens”, pentru că el îi cunoaște și pe studenți, și pe Țuțea și știe „ce sentimente au ei față de țară”. Un exemplar al memoriului i-a fost înmânat lui Dumitru Radu Popescu, președinte al Uniunii Scriitorilor din România, care putea interveni pe lângă ministrul de Interne, iar un alt exemplar a fost depus la CC al PCR. Ca urmare a acestor demersuri, ancheta a fost oprită. Ȋnsă Marian Munteanu și alți studenți apucaseră deja să fie audiați de Securitate. 

„E o abjecție să spui că Marian Munteanu s-a lepădat de Petre Țuțea. Sau o prostie imensă. Declarația pe care Marian Munteanu a dat-o la Securitate, când el și alți colegi au fost chestionați, nu poate să fie, nici vorbă, o dezicere de Petre Țuțea. Ȋntr-un comentariu pe care l-am făcut la această porcărie apărută în Adevărul, am zis că trebuie să fim recunoscători Securității pentru acele declarații adunate, la vremea respectivă, despre Țuțea.”

Profesorul Coja spune că „dacă Marian Munteanu ar fi fost turnător, așa cum se zice, ar fi avut ce spune despre profesori. Berechet!”. Ca și Petre Țuțea, multe dintre cadrele didactice ale Facultății de Litere au devenit „obiective” pentru Securitatea de atunci. Ion Coja și-a văzut dosarul din arhiva CNSAS și spune că oricine dorește să-l consulte va avea dezlegare din partea-i. „Rareori am fost așa de emoționat, ca atunci când mi-am citit dosarul de la Securitate”, mărturisește el. „Am găsit înregistrate discuții de’ale mele cu maică’mea... A fost foarte emoționant. Aș zice că am rămas recunoscător, după treaba asta...”