Suntem azi în România într-o criză generală: dezorientare maximă, deznădejde, întoarcerea doar către sinele material (în timp ce omul este o ființă comunitară în primul rând spiritual), de descompunere, distrugere, moarte sufletească dar și trupească – vezi genocidul fără sfârșit al nenăscuților.

Pentru a ieși din acest impas care ne-a dus pe marginea hăului, ne trebuie un model salvator și niște oameni deciși să-l aplice. Dar de unde am putea lua azi un asemenea model? 

Din Occident, ar fi probabil cele mai multe răspunsuri. Din Occidentul din care am tot împrumutat și imitat în ultimele două sute de ani. Dar Occidentul este, dincolo de poleiala tot mai subțire a bunăstării materiale, într-o situație chiar mult mai gravă decât cea de la noi. 

Lumea modernă și mai ales Occidentul nu ne mai poate da niciun sprijin pentru că ea însăși e în descompunere. Și Occidentul, astăzi, așteaptă cea care să vină. Fără viziune clară a situației sale și fără plan de acțiune, Occidentul nu poate să ne mai fie model. Ce să mai împrumutăm?- (Sandu Tudor, în anul 1935)

Nihilismul, auto-negarea, autodistrugerea, minciuna-ipocrizia-falsitatea generalizate, descompunerea accelerată sunt dimensiunile pe care acesta se mișcă. Atacul la creștinism, la familie, la națiune; impunerea LGBTQismului,  pedofiliei, eutanasiei, a ideologiei de gen, a avortului dus până la momentul nașterii, a amestecului rasial prin migrația masivă coordonată; statul proprietar absolut al copiilor noștri, desfințarea dreptului la opinie, exploatarea sexuală generalizată a copiilor, rețelele ample de pedofilie, pornografia coborâtă în stradă, sărăcirea și dispariția rapidă a clasei mijlocii vorbesc cu suficientă tărie și claritate despre originea și caracterul diabolic al occidentalismului/democratismului și al modelului de rai terestru propus de el. 

În ambele sfere fundamentale ale orândurii sociale, occidentalismul urmează o direcție care apropie societatea occidentală de cea comunistă. Teoria convergenței acestor sisteme sociale a fost formulată nu de comuniști, ci de ideologii occidentali. După ce a făcut praf comunismul în Est, Vestul a apucat-o și el în aceeași direcție, dar pe căi proprii, numite în ideologie și propagandă, democratice. (Alexandr Zinoviev, 1993).

De peste 250 de ani lumea ocidentală s-a construit pe minciună, falsitate, manipulare, o imensă ipocrizie, un imens abator al trupurilor și sufletelor, ca o tot mai largă gură a iadului.

Democratismul a distrus și înecat în sânge popoare, care refuzau să-l primească, a pulverizat societățile în care a fost aplicat, a produs fracturi nenumărate, a lipsit de viziune, de voință și de unitate popoarele, a întărit birocrații superlățite și tot mai agresive, i-a încăierat până și pe membrii aceleiași familii, a distrus spiritul comunitar, în locul respectului, solidarității, iubirii aproapelui a adus disprețul, egoismul și ura; multă, copleșitoare, ucigătoare ură.

Democrația și-a epuizat variantele, a fost întoarsă pe toate părțile ideologice, turnată în toate formele virtualelor sale doctrine. Rezultatul? Dezastru. Un rezultat previzibil, căci magia nu poate ține la nesfârșit. Ea poate ascunde, poate masca un timp adevărul, ca norii soarele, dar nu îl poate înlocui.

Toate democratismele din lume nu sunt decât faze ale demagogiei slăbiciunii, care pulverizează până la nimicire puterea unui neam. (Sandu Tudor).

În ultimii ani, convinși că au învins, întunecații constructori ai noii ordini au început să activeze la vedere: măștile au fost date jos, adevăratele obiective au fost declarate și măsurile pentru atingerea lor impuse dicatorial, în total dispreț cu voința popoarelor.

Războiul împotriva omului a fost declarat fățiș și total. 

Azi nu mai există nicio îndoială că tot acest montaj universal al democratismului, această uriașă și diabolică punere în scenă, pentru care au fost sacrificate în abatoarele mafiei globaliste, sute de milioane de oameni, urma să servească și servește din plin celor bogați pentru a deveni și mai bogați și mai puternici; după ce au luat conducerea statelor occidentale și a Occidentului, să supună întreaga lume. Iar în spatele lor, servește stăpânului acestora, diavolul, în războiul lui împotriva lui Dumnezeu, a creației acestuia, omul. 

Soluția: O atitudine nouă, care să fie un antidot împotriva oricărui fel de demagogie. Naționalul mai presus de politic, naționalul văzut ca o sinteză supremă și vie a tuturor valorilor materiale și spirituale ale neamului. (Sandu Tudor)

Soluția este o politică pe fundament național și creștin. Modelul viețuire care a asigurat trecerea românilor prin milenii de istorie. Din păcate,  atunci când se construiește ceva, se construiește tot după modelul occidental. Or, acest model, după cum vedem, este toxic, în descompunere, în auto-distrugere. Iar atunci când construim cu  cărămizile mafiei globaliste nu facem decât să ne învârtim în țarcul trasat de ei prin toată încâlcita și otrăvitoarea urzeală capcanelor pregătite pentru rațiunea noastră.

  

Trebuie, deci,  să refuzăm din start să refuzăm a ne mai situa, a mai gândi după modelul impus de democratism o magie menită să ne distrugă, nu să ne ducă spre bine. Să ieșim de sub această vrajă și minciună, din această capcană a diavolului numită construirea democrației, democrație pe care, spuneam mai sus, chiar promotorii ei au abandonat-o.

Să ne lămurim de unde ne poate veni ajutorul. De la oamenii de afaceri, de la firme, de la specialiști?? Sau de la Dumnezeu? Și cum să te ajute Dumnezeu dacă tu îl mărturisești doar în particular, sau, cel mult, pe net. Cum să te ajute dacă pornești cu abordări politicianiste, dacă consideri că nu e încă cazul de a-ți afirma deschis credința?

Și cine să te urmeze: votanții, care așteaptă raiul terestru și îl refuză pe Dumnezeu, sau cei care cred cu adevărat în Dumnezeu și într-o lume construită după valori creștine și pe care nimeni nu-i cheamă acum sub un steag. 

Zice Neagoe Basarab la începutul cărții sale către fiul său Teodosie: „Fătul meu Teodosie, și vouă cinstiților și dulcilor mei domeni, care veți fi în urma noastră Domni și biruitori ai țării acesteia; așișderea și dumneavoastră, iubiții mei boieri, așa vî învăț: întâi, să cinstiți cinstitele și sfintele icoane, pentru că icoana cu adevărat semnul și chipul și peceția Hristosului. Deci, de va iubi omul și va cinsti semnul și pecetea Lui, cu toată inima, și Dumnezeu încă va iubi sufletul lui, și cu toată inima se va îndulci de Domnul nostru.”

Voievozii conduceau, adică administrau țara și se luptau cu păgânii, în numele și sub flamura lui Hristos, chiar dacă nu erau capi ai Bisericii. Steagurile țărilor lor, steagurile de luptă, stemele, sigiliile le stau mărturie. Hrisoavele, actele domnești de tot felul se făceau în numele „voii Domnului” din cer și de-abia apoi al celui de pe pământ. 

Nu poți conduce în numele unor false valori și principii care se schimbă la câteva zeci de ani, ci al Adevărului. Unitatea nu se poate face decât în numele a ceva care depășește ființa umană. Priviți cât de bine funcționează unitatea în jurul răului. Noi nu avem altceva a face, dacă nu vrem să ne alăturăm acestora sub o formulă călduță, înșelătoare, decât a chema la unitate în jurul Binelui, al lui Dumnezeu, și nu al unor false valori și principii moderne, goale de conținut, construcții menite să ne deruteze, să ne despartă, să ne înrăiască, să ne încaiere. Ceea ce se întâmplă acum în toată lumea fostă creștină, azi dominată de duhul și slujitorii diavolului.

Despre cum se poate construi un partid creștin funcțional și câteva sfaturi de utilizare în articolul viitor.