Într-un amplu material publicat miercuri pe blogul personal, jurnalistul Ion Cristoiu analizează manifestul „Pentru o renaștere europeană” adresat luni de președintele francez Emmanuel Macron către 28 de publicații din toate țările membre U.E.

În opinia jurnalistului român, în spatele acestui demers s-ar ascunde „o vastă operațiune de publicitate electorală”, care a dat naștere unui text „marcat de bombasticism, solemnitate de Marseilleză, retorică napoleoniană și patetism”.

Din start, scrisoarea lui Macron își dezvăluie adevăratele intenții: „Cetățeni ai Europei, îmi permit astăzi să mă adresez direct vouă, nu doar în numele istoriei și al valorilor care ne unesc, ci și pentru că este urgent. Peste doar câteva săptămâni vor avea loc alegerile europene, decisive pentru continentul nostru. Nicicând nu a fost Europa mai necesară de la cel de-al doilea Război Mondial până astăzi, și totuși niciodată nu s-a aflat ea într-un mai mare pericol decât acum”.

Punctul de plecare al scrisorii este corect, consideră Ion Cristoiu: „Uniunea Europeană, pentru că de Uniune e vorba și nu de continentul european, care nu se limitează la U.E.,(...) se află în pragul dezastrului. Rând pe rând, partidele eurosceptice prind putere electorală. Țări precum Ungaria, Polonia, Italia critică, ba chiar denunță Bruxellesul. Din câte se vede, în rândul rebelelor n-am trecut România, (...) pentru că eu nu văd în bombănelile P.S.D. la adresa Bruxellului o viziune suveranistă, ca în cazul partidului lui Orban, ci pur și simplu o șmecherie prin care baronii vor să fie lăsați să fure. Brexitul a fost însă semnalul cel mai puternic al crizei în care se află proiectul european.

De cum s-a anunțat Brexitul, Birocrații de la Bruxelles (...) au declarat că U.E. are nevoie de reforme radicale. Reforme cerute de realitățile care au dus la Brexit. Pentru că, în ciuda propagandei bolșevice duse de Birocrații de la Bruxelles și a filmelor proaste despre acest mare eveniment, Brexitul are drept principală cauză situația de Criză de sistem din Uniunea Europeană. Au trecut de atunci trei ani. Dinspre Bruxelles n-a venit nici măcar o adiere de reformă. Și ar fi trebuit să se treacă neîntârziat la reforme”.

Citând cartea „Golul răsunător” a intelectualului Radu Portocală, Cristoiu arată care ar fi trebuit să fie sensul reformelor adoptate de Bruxelles ca reacție la Brexit: renunțarea la această amplă birocrație pe care toată lumea trebuie să o accepte, asemeni celei din fosta Uniune Sovietică, renunțarea la impunerea unui „bine” comun și unic în disprețul libertății statelor membre, depășirea decalajului dintre planuri și realizări (cu alte cuvinte, a ipocriziei birocratice -n.n.), asumarea votului de neîncredere față de U.E. pe care l-au dat alegătorii partidelor suveraniste în locul mimării nerealiste a nevoii de „mai multă Europă”, care „dovedește fie inconștiență, fie dispreț pentru voința popoarelor”.

Jurnalistul Ion Cristoiu consideră că „Brexit-ul, revolta ungurilor, a polonezilor, a italienilor, a francezilor care votează pe Marine Le Pen, a estonienilor care au votat un partid eurosceptic, au drept temei transformarea treptată a U.E. într-o nouă Uniune Sovietică”, în cadrul căreia interesele proprii ale statelor membre nu mai sunt apărate în mod egal, ci este impusă o politică unitară, de tip centralizat. De aceea, jurnalistul român opinează că reformarea Uniunii Europene ar trebui să aducă o temperare a acestor tendințe de federalizare, iar nu o accelerare a lor, cum propune actualul președinte francez:

„Plecând de la realitatea Crizei, ce propune Macron? Măsuri menite să transforme U.E. în Uniunea Sovietică! Nevoii de debirocratizare, nevoii de mai mare democrație, de curmare a tutelei mărunte, de luare în seamă și a intereselor naționale, Macron le răspunde cu mai multă birocrație, cu înființarea unor instituții care ar fi stîrnit invidia lui Brejnev: o poliție de frontieră comună și un oficiu european de azil, un Consiliu European de Securitate internă. (...) Dar nu numai atât. După ce s-a zbătut să impună francezilor o lege stalinistă, cea a fake news-urilor, Emmanuel Macron propune un fel de KGB la nivelul UE”, mai arată jurnalistul Ion Cristoiu, făcând aluzie la dorința lui Macron de a întemeia o Agenție europeană de „protecție a democrațiilor”, cu scopul de a monitoriza procesele electorale pentru a le feri de atacuri cibernetice și de manipulări, precum și de a legifera interzicerea finanțării din exterior a partidelor europene și cenzura Internetului în numele interzicerii „discursului de ură și de violență”, în fapt a opiniilor contrare acelui bine comun și obligatoriu dictat de politica oficială.

„Ce înseamnă discurs de ură și violență? Cine deosebește între dezvăluirea adevărului incomod pentru ordinea stabilită și discursul de ură și violență? Sunt întrebări asemănătoare celor de pe vremea cenzurii comuniste. Cenzura interzicea discursul contrarevoluționar. Ce însemna discursul contrarevoluționar stabilea Partidul. Și acesta în funcție de politica de moment. Pe vremea lui Stalin, discursul contrarevoluționar era cel care critica stalinismul. Pe vremea lui Hrușciov, era cel care nu critica stalinismul”, consideră Ion Cristoiu în poziția exprimată pe blogul său față de inițiativa lui Emmanuel Macron de „renaștere” prin înnăsprire europeană.

În finalul acestei ample analize, jurnalistul român concluzionează că, deși manifestul lui Macron este un eveniment nefericit al Europei zilelor noastre, partea bună a acestuia e că demonstrează tuturor cetățenilor din statele membre U.E. „cât de aerieni sunt, prin raportare la realități, liderii Marilor Puteri Europene de azi”.