ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În ultimii 25 de ani, dar cu mai precădere după exodul tinerilor din România spre Occident de după integrarea în UE, în societate circulă un adevărat mit: venirea tinerilor care au studiat în străinătate în politică, va duce la salvarea țării.

Ideea a prins și mai mult avânt după alegerile din 2014, atunci când simpla apartenență la „diaspora” te făcea dintr-odată competent în treburile țării.

De cu totul altă părere este istoricul Alex Mihai Stoenescu, intelectual erudit și scriitor premiat. Într-un interviu recent, acesta spune interlocutorului că trăsătura a minimum două generații născute după 1989 - așa numita generație facebook, este analfabetismul în toate domeniile. Stoenescu numește generațiile noi drept „ale tomberonului Wikipedia.”

 „Pe de altă parte, presupunând că vom rezista noi doi ca ultimi supraviețuitori ai generațiilor dinainte de 1990, ceea ce vom observa la cel puțin două generații postdecembriste este analfabetismul în toate domeniile. Timp de douăzeci de ani școala și-a bătut joc de ei, iar ei și-au bătut joc de școală. Nu îmi ascund opinia: în următorii 15 – 25 de ani va fi un dezastru al competenței. Ideea că ne vor conduce tinerii școlarizați în Vest este și mai catastrofală, fiind îndoctrinați cu un Globalism care deja a eșuat acolo.”, susține autorul Istoriei Loviturilor de Stat din România.

Stoenescu, unul dintre puținii istorici profesioniști recunoscuți ca atare de către Academia Română, afirmă că eșecul educației în România a fost cauzat de către faptul că după 89 au fost promovate drept repere două grupuri mediocre: este vorba despre promotorii „anticomunismului postcomunist”, respectiv grupul care a îmbrățișat „curentul negativist antinaționalist”.

„Fenomenul este extrem de complex, iar ceea ce se întâmplă la noi este doar un simptom local. Globalismul încurajează mediul de consum, mediocritatea care cumpără orice, chiar dacă, și asta mă sperie, consistența lui principală este E-ul chimic.  

La noi, revoluția a adus la putere, în politică și în cultură, o mediocritate agresivă, în bună parte conținând și submediocritate, nebăgată în seamă sau marginalizată de partid și de Securitate, în primul rând din cauza mediocrității ei și abia în al doilea rând politic. Pe de altă parte, generalul Vlad mi-a spus că în 1989 erau aproximativ 2000 de intelectuali, inclusiv studenți, colaboratori ai Securității. Suntem vreo doi-trei care am recunoscut colaborarea (eu, I.Ghișe, C. Turturică, nu mai știu alții).  După decembrie 1989, această mediocritate, împopoțonată cu tot felul de nume „mari”, dar fără operă sau cu câte o mărgică scremută ca în Punguța cu doi bani sau furată de la autori occidentali necunoscuți în România, a preluat agresiv ideea anticomunismului postcomunist, favorizat tocmai de instalarea ilegitimă la putere a grupului prosovietic. Apoi, o gașcă foarte lucidă de indivizi fără niciun sentiment patriotic, dimpotrivă, au găsit o altă sursă de bani decât statul român și au îmbrățișat curentul negativist antinaționalist. Nulitatea lor culturală nu se vede, pentru că presa care îi cultivă și îi promovează ca valori este la fel de nulă(sublinierea ne aparține n.r.).

De aceea, a doua trăsătură a acestei mediocrități agresive este unitatea ei împotriva valorilor autentice. În ce privește binomul democrație – economie de piață, profesorul A.G.Hopkins de la Cambridge a rostit două lucruri  esențiale:  1. Comerț liber nu înseamnă și comerț cinstit, 2. Efortul occidental pentru democrație și economie de piață în Est nu are niciun scop de dezvoltare națională, ci doar de organizare a mediului necesar pentru ca acele state să funcționeze ca piață sigură, neconflictuală și complet deschisă, pentru marile puteri economice”, a declarat Stoenescu într-un dialog cu Marian Nazat.