Jurnalistul și istoricul George Damian se întreabă dacă nu este cazul ca românii să renunțe la fenomenul de sincronism, ce în curând va împlini 200 de ani de la declanșarea lui.

Într-o postare de pe siteul propriu, Damian scrie că secolele XIX și XX au fost dedicate sincronismului de către Români, iar iar orice critică adusă ideii „riscă să feie rapid etichetată drept trădare. Sincronismul este axiona modernizării României, dincolo de sincronism nu există decât beznă și scrâșnirea dinților”.

Damian scrie însă că România fuge după Occident precum un călător care aleargă după trenul plecat deja din stație.

„În realitate sincronismul ăsta nu este altceva decât un despotism retoric, o minciună. Este ca în cazul călătorului care ajunge la capătul peronului în momentul în care trenul se pune în mișcare și începe să alerge după tren. Îl va prinde doar dacă va putea să accelereze mai mult decât trenul, ceea ce evident este imposibil. Distanța dintre tren și călător se va mări din ce în ce mai mult. Sincronismul îi spune românului să alerge după tren chiar și după ce trenul a ieșit de mult din gară. Cine nu aleargă e trădător. Nu căutăm alte soluții, cine caută alte soluții tot trădător este. Nu, trebuie să alergăm după tren”, a notat el.

Jurnalistul subliniază că a copia o lege dintr-o anumită țară nu înseamnă că vom trăi la fel ca acolo și că poate ar fi momentul să schimbăm acest mod de abordare.

„Așa cum este formulat sincronismul în spațiul românesc e profund eronat. Nu se pornește de la posibilitățile și nevoile poporului – ci de la imperativele unui model extern. Modelul învățământului finlandez, modelul învățământului german etc. Dacă adoptăm o lege a educației ca în Finlanda în câțiva ani vom trăi ca în Finlanda. Doar că nu. După o experiență de 200 de ani încă mai alergăm degeaba după trenul plecat de mult din gară, dar nimeni nu are curajul să spună să ne oprim, să ne tragem sufletul și să ne gândim la alte soluții”, a încheiat George Damian.