ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Protestele contra Guvernului din Piața Victorei seamănă cu ceea ce s-a întâmplat în SUA în urmă cu 6 ani - Occupy Wall Street, este concluzia la care a ajuns jurnalistul Adrian Panaite.

Într-un editorial publicat de Profit.ro, acesta demonstrează cum mișcarea #rezist este identică cu protestele de pe Wall Street.

„La începutul anului încă nu aveam foarte multe date despre protestele anticorupție din Piața Victoriei, deși un semn de întrebare se ridica atunci când unii manifestanți se așezaseră sub stindardul #rezist al stângii radicale internaționale. Mișcarea a pierdut din amplitudine, dar protestatarii țin locul cald în așteptarea unui catalizator. Nu pot fi clintiți de acolo, nici măcar de un târg inventat pervers de Crăciun. Piața este ocupată!

Este evident că, dincolo de nemulțumirile îndreptățite ale populației față de corupție și de buna credință cu care protestează mulți români față de acestea, avem și un fenomen de tip „Occupy”, după modelul manifestărilor stângiste radicale „Occupy Wall Street” de acum 6 ani din America. La aproape 100 de ani de când guvernul Brătianu a pus stavilă agitațiilor kominterniste din București și Basarabia, este rândul generației noastre să se confrunte cu o recrudescență a extremei stângi deghizate.

Bucureștenii trebuie să ia așadar act că avem de-a face cu un fenomen de tip „Occupy” și devine tot mai clar că despre aceasta e vorba și din unele metode de instrumentalizare, din mesajele unor reprezentanți ai mișcării, din scopurile acesteia de a intimida establishmentul și din organizațiile din spatele prostestelor.

Stânga a fost în toată istoria ei perversă, ascunsă. Chiar dacă acum nu pare clar, istoria va consemna că „anticorupția” a fost folosită ca „agent de schimbare” pentru intimidarea politicienilor aleși, ca vehicul de rearanjare a scenei politice românești, într-un mediu în care marile hoții au rămas, de fapt, nepedepsite, iar procesele de drenare a avuției românești negâtuite. Manifestațiile de stradă ale unei minorități și „beciul domnesc” reprezintă menghina prin care politicul românesc trebuie ținut în genunchi. Este ceva ce s-a întâmplat deja în Italia, unde factorii de putere naționali au fost amputați acum 10-15 ani, și totodată o modalitate de acțiune care începea să mănânce și din America.

Spre deosebire de manifestațiile „Occupy” și „#resist” din America, unde din când în când manifestanții mai apar cu „secera și ciocanul”, la noi stânga extremă este deghizată. Ba chiar strigă despre ceilalți că sunt „ciuma roșie”. Ar fi cam mult să vină în roșu, după ce inteligentsia românească s-a autoproclamat anticomunistă încă din anii ’90, iar decapitările factorilor de decizie internă s-au făcut de multe ori în numele rupturii cu trecutul regimului socialist. Unii organizatori ai protestelor „spontane” sunt însă adăpați din curentele extremei stângi, în special anarhismul și marxismul cultural (la noi mai mult cunoscut prin corectitudinea politică). Adăugăm la aceasta și componenta neo-troțkistă a revoluției permanente și ne dăm seama că mișcarea din România are elemente de tip „Occupy”.

Că în România avem o mișcare cu elemente de tip „Occupy” a stângii radicale indentitare nu rezultă numai din felul în care se acționează. Dacă mergem pe firul banilor, sursele sunt aceleași. La 2 luni după încheierea protestelor din septembrie 2011, publicația britanică The Guardian spunea că organizatorii de la portalul anticonsumerist Adbusters, din orașul canadian Vancouver, sponsori principali ai protestelor, au beneficiat de bani aduși în principal de Tides Foundation, la rândul ei finanțată masiv de Open Society Institute al miliardarului George Soros. ONG-urile care gravitează în jurul acelorași susținători ai așa-numitei Societăți Deschise sunt cele care încearcă să coaguleze în jurul lor cât mai multe persoane și în România, profitând de fenomenul supărător al corupției.

Identificate greșit în România ca forțe „de dreapta”, patrulele de extrema stângă au devenit o realitate. Oricât de periferică ar fi ca gândire, aceasta este perfidă și acum se ascunde în numele apărării luptei anticorupție. Își creează armatele de ocupație. Avem un fenomen de tip „Occupy”! Ce să facem acum dacă ne-am pomenit cu așa blestemăție?!  Varianta încercată de Primărie, cu invenția unui târg de Crăciun, nu a funcționat. Adversarii #rezist din zona puterii politice aduc în discuție organizarea unor manifestații încă și mai mari pentru a arăta că de fapt strada nu le aparține. Pare excentric, să avem organizatori de proteste de stradă în deținătorii puterii politice, dar s-a aplicat și în alte părți. Viktor Orban a scos în stradă o mulțime mult mai mare în Ungaria după ce s-a confruntat cu manifestații care au avut ca factor de precipitare măsuri de reglementare în domeniul cablului și internet-ului. Cel mai recent caz a fost în Polonia, unde marșul independenței a fost varianta de respingere a protestelor „în favoarea statului de drept” din lunile precedente și a manfestațiilor neo-marxiste pro-avort de anul trecut.

Dacă vrei să scoți un drac, este bine să-l pui în lumină. Aceasta este o variantă bună. Mișcarea „Ochiupai” a României, trebuie, la rândul ei, demascată. Inclusiv prin dezvăluirea laturii ei neo-marxiste și neo-troțkiste, într-o țară care a avut atât de mult de suferit ca urmare a acțiunilor extremei stângi în anii ‘50. Dincolo de ce își închipuie unii și alții, trebuie să o spunem răspicat: „Ciuma roșie” este și în stradă!”