E aproape imposibil să nu te frapeze în România abundența relativ recentă de teme și idei progresiviste (colectiviste). Într-un interval de timp scurt, nici măcar zece ani, am descoperit că problemele noastre fundamentale sunt discriminarea „comunității” LGBT, a țiganilor, a femeilor, a persoanelor cu handicap, a săracilor, șamd. Dincolo de verbiajul agasant al mediei publice, se ascunde o pletoră de specialiști în onguri, care trudește necontenit la decelarea României profunde.

Prin anii ’90, intelectualii români călătoreau prin Vest și descopereau marxismul cultural. Se întorceau de acolo buimaci și apoi descriau în tușe ironic-sumbre declinul unei civilizații. Se așteptau să găsească un liberalism sănătos, dar se loveau de comuniști universitari, care le explicau de ce socialismul a rămas în continuare o idee excelentă. Nu s-au pliat întru totul, dar nici nu au refuzat avansurile seducătoare ale unor Gramsci deghizați în Mecena, precum inefabilul George Soros. Încetul cu încetul, însă, noile generații de bursieri au deprins modul de funcționare a pieței ideilor, mai ales că sistemul abia aștepta niște activiști dedicați unor cauze foarte bizare, raportate la tradiția locului.

Nu se cerea prea multă sofisticare intelectuală, ci doar nihilism metafizic și oportunism românesc. „Agenturile” ofereau bani, asistență și respectabilitate, iar tinerii emancipați își suflecau mânecile, scuipau în palme și loveau cu securea în certitudinile locale, ștampilate că prejudecăți și mentalitate retrogradă. (De ce o fi România altfel, chiar așa?)

Sistemul era gata funcțional și își aștepta doar executanții. Iar, la o adică, nici nu prea conta identitatea lor. Reputația se putea construi, ulterior, și de multe ori venea la pachet cu finanțarea.

Dar e întotdeauna important să vezi de unde vin banii. Iar o privire fugară aruncată pe siteul CEE Trust, secțiunea granturi România, ne arată, în toată splendoarea, orgininea financiară și idelogica a războiului cultural purtat de coloana a cincea a globalismului socialist. Nu e nicio mare surpriză să constați că suspecții de serviciu, Soros, Rockefeller Foundation și Ford Foundation, răspund prezent la chemarea stangistilor români. Sau mai degrabă invers…Însă e întrucâtva reconfortant să ai totul la vedere. În același timp, transparența asta îți poate pune probleme suplimentare deoarece te face să te întrebi de ce oamenii rămân atât de moleșiți. Și nu mă refer aici la vreo mișcare de tipul "Ocupați Piață Universității” sau orice altceva mai este liber, ci pur și simplu la folosirea degajată a rațiunii. Știu că oamenii au suferit transformări uluitoare în urmă tratamentelor radicale cu educație publică și televizor, dar faptele sunt în sine stupefiante.

Să simplificăm puțîn problema: avem un grup de fundații străine care investesc masiv în promovarea unor proiecte și idei aflate în vecinătatea comunismului. Sigur că nimeni nu vorbește de socialism, comunism sau alte isme imposibil de recuperat astăzi public. Dar nici nu prea contează câtă vreme ideea rămâne, în linii mari, aceeași. Păstrăm fațada democrației și a drepturilor, timp în care demolăm încetul cu încetul fundația culturală și religioasă a comunității, până când ne putem instala comod, dacă nu suntem deja, la butoanele de control social total.

Dacă am pune în loc de „fundații americane” „fundații rusești”, atunci sensibilitățile rusofobe s-ar declanșa. Dar, pentru o majoritate copleșitoare, ideea că egalitarismul s-a născut în Occident reprezintă o sfârtecare a intelectului. Lumina socialismului vine din Apus, și nu de azi de ieri, iar asta au descoperit-o pe pielea lor rușii albi, Draja Mihailovici și mulți alții.

Cât privește istoricul fundațiilor amintite, există o literatură considerabilă dedicată subiectului.

Să spunem doar că povestea oficială începe în 1913, când congresul american a mandatat o comisie să investigheze activitățile marilor organizații filantropice, iar rezultatele au fost surprinzătoare:

The domination by the men in whose hands the final control of a large part of American industry rests is not limited to their employees, but is being rapidly extended to control the education and social survival of the nation. This control is being extended largely through the creation of enormous privately managed funds for indefinite purposes, hereafter designated "foundations”, by the endowment of colleges and universities, by the creation of funds for the pensioning of teachers, by contributions to private charities, as well as through controlling or influencing the public press…

Aceleau erau vremurile în care Ford, Carnegie și Rockefeller contribuiau, din punct de vedere financiar, mai mult decât statul american la implementarea educației publice obligatorii, deoarece nu poți să ai o masă obedientă fără o școală permanentă. În fine, la începutul anilor ’50 ai secolului trecut, o nouă Comisie, "The Reece Committee”, descoperea operațiunile subversive ale acelorași fundații, îndreptate în direcția promovării relativismului moral, a subminării ideilor de patriotism, suveranitate națională, moralitate creștină, etc. În schimb, susțineau fundațiile, într-o societate modernă, ideile colectiviste erau inevitabile pentru o pace eternă. În cuvintele autorilor raportului:

Some of the larger foundations have directly supported 'subversion' in the true meaning of that term--namely, the process of undermining some of our vitally protective concepts and principles. They have actively supported attacks upon our social and governmental system and financed the promotion of socialism and collectivist ideas

În sumă, dacă nu știți de unde și cum apare ecologismul stangist, corectitudinea politică, marxismul cultural și întreagă demoralizare a societății, căutați responsabilii pe pagină fundațiilor la secțiunea finanțare, în cazul în care este publică. Trăim un Pitești încă soft…Și nu e deloc vreo întâmplare că majoritatea ongurilor aflate pe listele de plata ale vesnicilor filantropi vor să scape de religie cât mai repede.

Articol apărut inițial aici.