ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


„România traversează în această perioadă o criză politică și de autoritate instituțional-statală majoră, generată și alimentată de comportamentul impardonabil al liderilor politici dominanți. S-a ajuns aici ca urmare a 27 de ani de eșec politic și de abuz continuu de putere, în care instituțiile statului au fost sistematic subminate și subordonate intereselor de grup.
Pentru noi, cei din Alianța Noastră România, cartelul PSD-ALDE este un adversar politic. Ne opunem ferm, atât ideologiei stângiste, cât și practicilor politice binecunoscute ale acestei coaliții”, precizează Marian Munteanu, liderul ANR, într-un comunicat remis presei. 

„Cartelul PNL-USL este, la rândul său, exponentul unei direcții politice cu care nu suntem de acord, o direcție care desconsideră grav drepturile patrimoniale și identitare ale românilor în propria lor țară. (Personal, regret că PNL s-a prăbușit sub influența nocivă a unei camarile neo-marxiste, antinaționale.) 

O analiză obiectivă a comportamentului jalnic – cel puțin la nivel de vârf – al celor două tabere din Parlament, arată că în alegerile din 11 decembrie a avut câștig de cauză propaganda agresivă, falsificatoare și manipulatorie. Alegătorii au fost, încă o dată, înșelați – fie de mesajul pretins „patriotic” pe care l-au întreținut (atât direct cât și prin intermediul anexei PRU) cei de la PSD, fie de pretențiile arogante de „puritate” și „performanță” ale actualei echipe PNL-USL. (Nu pot să nu evoc, în acest context, previziunea, din păcate confirmată, a regretatului Corneliu Coposu cu privire la dominația rețelei FSN atât la stânga, cât și la dreapta eșichierului nostru politic.)

Compatrioții noștri, însă, i-au votat și pe unii, și pe alții. Le respectăm votul pentru că, în viziunea noastră, România trebuie să funcționeze cu instrumente instituționale, democratice, parlamentare.

La rândul său, domnul Președinte Klaus Iohannis a ținut să se implice în bătălia politică. I-a încurajat, inclusiv în stradă, pe demonstranții nemulțumiți de politica noii majorități guvernamentale și apoi s-a adresat Parlamentului, criticând aspru PSD-ul. Incontestabil, prestația liderilor PSD-ALDE a fost lamentabilă, cu incoerențe și inconsecvențe nedemne de o coaliție aflată la guvernare. O parte a societății a reacționat pentru sancționarea abaterilor acestora și președintele era îndreptățit să salute participarea cetățenilor de bună credință la demonstrațiile din aceste zile. Din păcate, din cele spuse, dar mai ales din cele nespuse de domnia sa au rezultat și aspecte mai puțin lăudabile, cum ar fi poziționarea selectivă, aproape partizană, în sprijinul tacit acordat cartelului PNL-USR.  

Nu am speranțe de la liderii celor două carteluri politice din Parlament, învechiți în relele politicii. I-am văzut la lucru și mi-e clar care sunt competențele și posibilitățile lor. Am însă cu totul alte așteptări de la instituția prezidențială și nu pot decât să constat cu amărăciune cât de greșită a fost abordarea Președintelui din ultima perioadă și cât de neînțelept a fost sfătuit.

Mă despart de modul în care Președintele Iohannis a ales să gestioneze această criză politică internă. Cei care mi-au urmărit intervențiile publice din ultimii doi ani au observat cu siguranță că am avut o atitudine apreciativă la adresa comportamentului, corect instituțional, manifestat de către Președinte. Am sperat și mi-aș fi dorit ca această atitudine să persiste până la sfârșitul mandatului său, pentru a apăra România de dezbinare socială și a o vindeca de rănile grave provocate solidarității între români de către administrațiile Iliescu și Băsescu. Președintele Iohannis avea șansa de a juca pentru România rolul unui președinte unificator, tămăduitor al traumelor sociale provocate de lungul șir de iresponsabilitate și de trădare a interesului național de către o așa-zisă „elită” (politică, propagandistică etc.) subordonată altor interese decât cele ale cetățenilor României. 

A fost dezamăgitor să vedem cum, adresându-se Parlamentului, Președintele s-a lăsat atras într-un rol mărunt, acela de promotor electoral al unei tabere politice, coborându-și discursul la abordări inadecvate în raport cu menirea și înălțimea instituției prezidențiale, cu gravitatea situației existente și a consecințelor ei pentru țară. (Întregul tablou a fost completat de mascarada brasardei tricolore purtate ostentativ și, chipurile, „patriotico-revoluționar” de un somnolent parlamentar al grupării neo-marxiste USR, plimbându-se de-a dreapta Președintelui pe post de aghiotant simbolic al înaltului oaspete.) 

Mă așteptam ca, după sancționarea derapajelor „stângii”, să tempereze la fel de energic și efuziunile propagandistice viclene ale așa zisei „drepte” parlamentare, atrăgând atenția asupra faptului că sutele de mii de demonstranți anti-guvernamentali – activi civic și nu partizan – nu trebuie considerați masă de manevră electorală.

De asemenea, ar fi fost util și binevenit să auzim care este poziția domnului președinte și cu privire la alte teme care vizează trebuințele societății noastre. Chestiunea gravă a corupției, a transformării României într-un „stat mafiot”, trebuia însoțită și de una la fel de importantă, cea a abuzurilor și nedreptăților care se petrec adesea prin amestecul unor structuri informative în organisme civice, mass-media, politice și de justiție, căci „statul polițienesc” este tot o expresie a corupției și debandadei anti-democratice, ca și cel „mafiot”.  Sau, pentru că tot a abordat chestiunea unui viitor referendum, ar fi fost utilă o luare de poziție și cu privire la solicitarea celor 3 milioane de semnatari pentru definirea corectă a instituției familiei.

Funcția prezidențială obligă la o prezență activă oriunde există mobilizare civică și nevoi ale societății, fără selectivități partizane. Tema unității naționale, a soluționării conflictelor fără a încuraja radicalismele primitive, aducătoare de dezbinări grave în societate, ar trebui să primeze în agenda prezidențială. Nu credem că este încă târziu ca Președintele să dea substanță prin faptele sale articolului 80 din Constituția României. 

Situația creată în ultima lună ne întărește convingerea că societatea românească are nevoie mai mult decât oricând de o alternativă la actuala clasă politică. Nu credem în calea pe care merg partidele din actualul Parlament și este doar o chestiune de timp până când compatrioții noștri se vor lămuri că acestea nu fac altceva decât să continue politicile greșite și nocive ale ultimelor decenii.

•

Alianța Noastră România este un partid aflat în plin proces de construcție, organizare și dezvoltare. Linia pe care mergem și pe care am promovat-o constant, fără echivoc și în pofida tuturor adversităților, este cea a patriotismului competent, a apărării drepturilor românilor asupra resurselor acestei țări, a susținerii dedicate a capitalului și muncii românești, a valorilor noastre identitare, naționale și creștine, a edificării unui stat de drept, democratic și corect administrat. 

Apelul meu către oamenii activi, cinstiți și patrioți ai societății noastre, din toate generațiile și din toate domeniile de activitate, este să se implice efectiv – fie în această construcție politică, fie în orice alt demers fratern, patriotic, subordonat dezideratului major de susținere a unității naționale, a intereselor legitime ale cetățenilor României și ale românilor de pretutindeni.”

Marian Munteanu