La începutul lui septembrie, publicam o scurtă analiză privitoare la baletul dizgrațios al lui Iohannis, dinspre Germania, prima mare iubire, către SUA, noua mare iubire.

Cum nu apăreau semnale dinspre iubirea trădată, se părea că am forțat realitatea suprapunând ceea ce aș fi dorit să se întâmple peste realitatea mult mai mercantilă, și că guvernatorul actual al României își păstrează, bine-mersi, stăpânii de dincoace și de dincolo de ocean într-o cuvioasă armonie. Și, dat fiind faptul că România este plină de stăpâni, ce se adapă de la ugerul ei încă plin, și că încă mai e loc, adică mai sunt destule de jefuit, exploatat, distrus, inclusiv neamul românesc, posibil opozant, părea și logic. 

Iată că în ultimile trei zile, dincolo de ce ne transmite cancelaria guvernatorială de la Cotroceni, presa afiliată și ongurile păpătoare de fonduri de la mafia financiar-bancară globalistă, dar și de la statul român, par a se aduce în spectrul vizibil, oarece fisuri, nemulțumiri, avertismente adresate "eșuatului", conform analizei externe, președinte al României.

Este vorba despre cotidianul Der Spiegel, care, în ediția sa online din 10.11.2019, adresată, deci, mai ales străinătății, adică și României, îl seceră pe Werner de sub genunchii mereu expuși ai consoartei sale întru cele casnice, cele excursii și cele case, acestea din urmă luate, justiția o spune, în mod necurat. 

Dar stați! Asta nu e totul. Ca și cum ar dori să ajungă cât mai repede la cititorul român, Europa Liberă România, 11.11.2019 comentează și exemplifică în limba română, cu extrase  respectivul articol, scris de expertul pentru Europa de Est al Der Spiegel, deci nu de opozanții români.

Cum voi pune aici linkurile către cele două, nu mă voi apuca să comentez textul sentinței de „eșuat" , nici să includ fragmente din aceasta. Voi face, în schimb alte două comentarii.

În primul rând, un astfel de articol în acest cel mai important cotidian german, legat strâns de guvern, după cum s-a dovedit în situații anterioare - amintesc doar acoperirea agresiunilor sexuale ale migratorilor, culminînd cu cele de la Koln, de anul nou 2016 - nu este o întâmplare. Chiar dacă, să zicem, acum era un moment de interes, căci urmau alegerile. Interes oriunde altundeva decât la publicul german, așa că articolul este scris clar cu bătaie în România. Pisica neagră arătată lui Iohannis este extrem de vizibilă.

Într-o decriptare asemănătoare, poate fi citită și preluarea lui de către Europa Liberă în limba română, astfel ca analiza să ajungă cât mai repede și ușor la destinatarii de facto. 

Urmarea posibilă: dacă argumentele opozanților lui Iohannis și dovezile clare privind implicarea în traficul de copii, acapararea tâlhărească de case și jefuirea patrimoniului imobiliar și funciar al județului Sibiu, prin acțiuni dincolo de lege, nu îi conving pe alegătorii săi, o astfel de judecată aspră s-ar putea să mai clatine ceva din soclul, pe care aceștia l-au așezat. Mai ales dacă ea se repetă și se amplifică.

La cele de mai sus am să mai adaug propunerea de a privi cu ceva atenție fotografiile care însoțesc articolele pe cele două saituri, un mijloc de a comunica mai puternic, de multe ori, decât comentariul care urmează. Iar atunci când cele două se conjugă, efectul este, evident, încă mai penetrant. 

Atunci când mesajul textului este unul de susținere pentru personajul la care se face referire, imaginile sunt alese astfel încât să-l pună într-o lumină cât mai atrăgătoare, convingătoare, sprijinitoare. În cazul de față, avem două imagini care îl arată pe chiriașul de la Cotroceni confuz, nesigur, oarecum încolțit și agresiv, deloc carismatic, chiar ridicol.

Dacă forțez decriptarea acestor articole, după cum spuneam, funcție de ceva secrete dorințe personale, rămâne să aflăm din alte semnale, pe alte canale, din alte întâmplări. 

Este evident însă că astfel de articole în ziua primului tur al alegerilor nu sunt un semn de bun augur pentru personajul de tristă de tristă realitate pomenit mai sus...