M-am întrebat adeseori ce-l recomandă pe Vlad Voiculescu, băiatul care recită la colț de politică „două rândunici, două mari și două mici" cu aerul că cântă din Operele lui Pleșu.
 
Umflat cu pompa de distribuitorii de gaz ilariant din presa doar de (aparentă) limbă română, bietul băiețaș pare să nu-și mai vadă de balonul care-i poartă căpuțul nici măcar microfonul la care repeta aplecat în baie pentru conferințele TEDx, admirându-și apoi spiciul multiplicat pe faianță.
 
Urmărindu-i cariera catifelată nu mă pot întreba decât a mia oară de ce băieții care odinioară intrau cu dosul prin budele NATO pentru a culege fructuoase rezultate banale și pe cale orală pentru marele prieten și tovarăș de la Răsărit, se încăpățânează azi să ne livreze pe interne, „la tot poporu'", pitici făcuți în eprubetă, pe bandă, în laboratoarele cu ștaif occidental dar pline de cocote masculine instruite prin canalele orientului nu foarte îndepărtat. Vorba-ceea: afară-i vopsit gardul, pe masă cârtița cât leopardul. Venit tocmai de la Erste să salveze biata noastră țărișoară, Vlăduț Voiculescu, un fel de clonă mai tinerică de-a lui Julien Cioloș, pare să aibă același pedigree și să se încurce la fel de tare în gradele de rudenie ale foștilor șefi de rezidență DIE de la Viena ca și Cioloș cu Vulpea lui. Un alt mare salvator, Dan Barna, are și el o soție căreia-i vine salariul pe conducta OMV tocmai de la Viena. Ce mi se pare rușinos este că Olguța Dana Totolici - care zici că-i sosia procuroarei Maria Antoaneta Pițurcă, venită la Baia de Aramă cu 18 mascați de la criminalistică să salte o periculoasa infractoare de 8 ani care i-a mai și stricat pedichiura târându-se pe jos - primește pe an de la OMV cu 9700 de euro mai puțin decât încasa soția lui Mihai Răzvan Ungureanu. Ceea ce denotă, totuși, o ierarhie. 

Mai amuzant este, poate, că OMV și Gazprom au semnat luna aceasta un nou „Memorandum de Înțelegere asupra unor proiecte culturale comune", ca bază "a unei cooperării îndelungate, de peste 50 de ani". Primul proiect va fi un "performance muzical-vizual" intitulat „Capitale Imperiale: St. Petersburg și Viena" iar al doilea ar fi o operă pentru copii, cu beneficii pentru copii dezavantajați, eventual bolnavi de cancer. Dacă nu ne încadrăm aici, al treilea pe listă, ar putea fi, de ce nu?, circul de zi cu zi din România, în care un băiețaș fonfănit mental ne spune într-o postarea de Gâgă („Filozof român profund, dar adânc." - Tudor Mușatescu) - răspândită pe canalele media ca tezele lui Tovarășu' -  că de vină pentru boala procuroarei-teroriste care aproape a călcat-o în picioare pe micuța Sorina de la Baia de Aramă este... Dragnea. Și pentru pacienții care au murit din cauza transplanturilor lipsă, blocate iresponsabil, cine e vinovat? Tot Dragnea? Parcă-l văd pe Troțki pus la colț, la Rahova, când de Stalin când de incurabilul Lenin. Dar stați! Totuși salvarea ne vine de la el, micul Macron din USR. Așa cum Papahagi o vedea și și-o dorea (tot "profund, dar adânc") pe Monica Macovei ca viitoarea Hillary Clinton și Angela Merkel de România, deși arată mai degrabă ca bunicuța Brigitte Trogneaux iar ea se considera, mai realist și strict autentic, doar o Nelson Mandela de Cotroceni, Voiculescu este visat "angelic" de Liiceanu drept Macronul de Dâmbovița.

„(Emmanuel Macron) e un unicat pe scena politică a lumii, vine cu un ideal, nu doar cu idealul ci și cu capacitatea de a-l sluji și de a-i trage după el pe ceilalți. La noi există niște mizerabili seducători, care mint poporul promițându-i că se vor căsători cu el", spunea Gabriel Liiceanu imaginându-și o relație homosexuală dintre politician și popor.
 
Și continua, pe vremea când stimula cu gura la UM Digi TV crearea Uniunii lui Soros din România: „Oameni care ar putea fi Macron există, dar nu fac parte din clasa politică. Ieșirea reală a României ar fi ca personaje care s-au dovedit în Guvernul tehnocrat de o curățenie desăvârșită, oameni de ținută - îmi vine în minte ministrul Sănătății (Vlad Voiculescu, n.red.), pe care l-am numit Maica Teresa. Cioloș inclusiv. „Bilanțul minunatului Macron la finalul unei crize - închise, ce coincidență, tot printr-un incendiu: 2.448 oameni răniți, 24 de oameni cu ochii scoși, cinci manifestanți ai "vestelor galbene" lăsați fără o mână și o femeie ucisă în propria-i casă de o grenadă cu TNT folosită de brava poliție a lumii noi franceze. Că tele-filosoful îl vede pe Voiculescu când femeie când bărbat, reiese și dintr-o altă confesiune publică, scăpată la „Europa Liberă" (sic) direct în brațele Sabinei Fati: „M-am îndrăgostit la un moment dat de cel care a fost ministrul Sănătății în guvernul tehnocrat. Mi se părea că e angelic și l-am băgat în edificiul meu afectiv. Indiferent că el știe sau nu", s-a scăpat Liiceanu. 

Acest Macronel de Dâmbovița ne explică acum, de acolo, din "profunzimea adâncă" a edificiului lui Liiceanu, că adopția controversată a micuței Sorina de către un cuplu implicat - iarăși, ce coincidență - în industria organelor, se datorează și refuzului „românilor verzi" de a o adopta, pentru că este "țigancă". Vlad Voiculescu ignoră total în răspândirea lui de știri false oficiale că însăși familia asistentei maternale care o crește de ani de zile pe "țigancă" împreună cu sora ei - familie care a încercat din răsputeri să o adopte, doar pentru a se izbi de zidul sistemului - este chiar o familie de români. Verzi. C-așa-i românul. Vlad Voiculescu ignoră, cu același tupeu de băiețel dus de mic la operetele puse în scenă de păpușarii OMV și Gazprom la Viena, special pentru pulifrici ca el, că primii care au sărit în apărarea "țigăncii” au fost tocmai românii ăia verzi, naționaliști "rasiști" și "extremiști".

Deși în 1989 avea doar șase anișori, Vlăduț pare să se fi molipsit iremediabil de cancerul comunismului. Cancer pe care vrea să ni-l dea acum tuturor, învelit de Soros în staniolul de ciocolată maro al USR.