Mircea Morar este unul dintre redactorii „Voci Conservatoare”, o publicație social-media suspendată de Facebook în urmă cu câteva luni, fără explicații.

Cunoscut în Cluj pentru implicarea sa în zona civică creștin-ortodoxă și susținerea valorilor conservatoare, are o motivație profund legată de destinul familiei sale. Străbunicul său a fost primar liberal ce a murit în închisorile comuniste iar întreaga sa familie a avut de suferit de pe urma comuniștilor, primind acea etichetă greu de dus în acea vremuri, eticheta de „chiabur”. Casa familiei a fost naționalizată și în ea au ajuns să locuiască milițieni și minorități etnice. De aceea pentru Mircea studiul avatarurilor comuniste depășește aria unei preocupări intelectuale, este nervul ce îi conturează personalitatea. Cu o prezență faină, a avut bunăvoința să răspundă la întrebările pe care le-am adresat curios.

Ai scris la „Voci Conservatoare”, se formase în jurul acestei platforme de idei o comunitate frumoasă. Ce s-a întâmplat ?

Da, așa este am scris pe pagina „Voci Conservatoare”, pagina inițiată de un bun prieten de-al meu unde eram mai mulți editori. Aceasta a pornit de la idea unei pagini pe care promovăm o viziune conservatoare asupra problemelor esențiale ale societății, împărtășeam oamenilor principiile unor gânditori conservatori moderni cum ar fi Sir Roger Scruton, Jordan Peterson, Thomas Sowell dar și ale celor clasici precum G.K Chesterton, C.S Lewis, Joseph de Maistre sau Russell Kirk .

A fost o perioadă faină, prin intermediul paginii și cu ajutorul prietenilor noștri de la Prodocens Media și respectiv a domnului Cătălin Vasile ne-am implicat activ și în campania pro Referendum. Cei de la Prodocens ne-au ajutat cu clipuri foarte bine realizate prin care publicul era informat cu privire atât la rolul și scopul referendumului.  Campanie promovată cu bani din propriile buzunare.

Pagina mergea bine, ajunsese până pe la 15.700 de like-uri și tot atâția followers . Oamenii interacționau bine cu pagina, primeam foarte multe mesaje în privat, chiar am primit și documente scanate prin care unii cititori ne-au făcut dovada implicării fundațiilor Open Society în finanțarea campaniei anti-referendum. Odată cu promovarea paginii au început să apară și trolii progresului să ne atace. Cel mai agresiv s-au comportat față de publicarea unor articole despre Catedrala Națională, prin care dovedeam toata această avalanșă de minciuni și mistificarea răuvoitoare la adresa Bisericii Ortodoxe, celor care erau decenți și logici în exprimare le răspundeam, mulți însă violenți în exprimare, injurioși și grobieni și erau bannați. Îmi aduc aminte că era unul foarte bătăios dar coerent și decent, nu îi mai rețin numele, care tot băga bățul prin gard și la un moment dat îmi dă o replică care m-a lăsat mască: „degeaba vă tot dați voi aici decenți, toleranți și imparțiali că ieri ați blocat 4 persoane care au comentat pe pagina voastră". Bănuiesc ca el era în spatele celor 4 persoane, recunosc că m-a uimit foarte tare și mă întrebam: oare câți din aceștia or mai fi?

Apoi paginii au început să îi fie șterse postările, noi să fim blocați. În mod hilar, ștergerea s-a produs în urma raportării imaginii de profil care era una cu urarea „La multi ani 2019!”. Inexplicabil. Am luat legătura pe mail cu Facebook, chiar am ajuns de am vorbit la telefon cu unii de la ei iar corespondența pe mail s-a derulat timp de 2 luni. Din păcate fără rezultat. De reținut este faptul că acea convorbire telefonică a fost cu un reprezentant al Facebook localizat în Germania și care se numea Ghadir. Ceilalți doi cu care am purtat dialog pe mail-uri erau iarași doi germani veritabili, Nazeer și Ahmad. Deci …

Practic ați fost victimele corectitudinii politice. Ce părere ai de scena politică din România unde se simt din ce în ce mai prezenți influențele acestei ideologii?

Sincer sunt uimit și întristat când văd ce se petrece. Avem o mare de partide de stânga mai vechi sau mai noi, deși mass-media ne cântă povestea ca cei care sunt de dreapta în virtutea faptului că se opun PSD-ului. Sincer, nu găsesc mai nimic de dreapta la cel mai virulent opozant al PSD-ului, respectiv  USR, un partid care din câte am observat este foarte atașat de reglementări și para-reglementări: ba a medicamentelor homeopate, ba a poluării fonice din apartamente, ba a parteneriatelor civile. Găsesc foarte multe principii de stânga chiar și la PNL, atunci când ne vorbește de egalitatea de gen și când parlamentarii lor semnează inițiative legislative ce erodează cultura familiei. De PLUS nu mai spun, noua apariție pe scena politică ce se definește de dreapta. Afirmațiile unor lideri PLUS aduc aminte de triștii ani de la începutul comunismului când avea loc naționalizarea proprietăților sau vin din registrul extremei stângi moderne eco-marxiste.  Mai este PMP care este oarecum firav de dreapta însă este compromis ca imagine publica și condus de un fost președinte care a avut mai multe derapaje.

Am mai cochetat cu ideea înscrierii într-un partid, mă gândeam la PNȚ și la PNL însă nu am simțit că este chiar „de dreapta” ce se întâmplă în aceste partide. M-am bucur să văd că apar noi partide „la firul ierbii” ce promovează politici conservatoare, suveraniste, eu personal m-am alăturat „Alternativei Drepte”, de altfel este și prima dată când sunt membru într-un partid. 

Da, ești pe lista Alternativei Drepte pentru Bruxelles. Cum vezi viitorul Comunității Europene?

Cred ca viitorul Comunității Europene dacă vrem să mai existe aceasta trebuie să fie unul care să reformeze din temelii această Uniune Europeană care acum nu prea funcționează. Un organism administrativ greoi, hiperbirocratizat,  care s-a îndepărtat mult de principiile fondatorilor săi, aceasta este astăzi Uniunea. Din punct de vedere socio-cultural linia directoare este o punere în practică a principiilor deconstructiviste de sorginte marxistă a Școlii de la Frankfurt . De asemenea putem vedea o tot mai puternica tendință autoritaristă de anihilare a principiilor democratice în ce privește exprimarea opiniilor unor state, vezi cazul Poloniei sau al Ungariei, amenințate cu activarea articolului 7 ce prevede suspendarea dreptului de a vota. De observat și modul în care se raportează liderii uniunii la problematica Brexitului, sunt cunoscute ieșirile autoritariste, înspăimântătoare de-a dreptul, ale lui Jean-Claude Juncker sau Guy Verhofstadt la adresa Marii Britanii. Să nu uităm iarăși modul în care, mai nou, Uniunea Europeană se raportează la Statele Unite ca la un inamic deși cea mai mare parte a țărilor componente fac parte din NATO iar țările vest europene datorează dezvoltarea lor actuală planului de dezvoltare Marshall susținut de americani după al Doilea Război Mondial. Aceste lucruri ne arată clar că este nevoie urgentă de o reformare din temelii a Uniunii Europene ca o uniune democratică de state suverane, deoarece eu cred că, așa cum spunea și Margaret Thatcher, „Europa nu va fi niciodată ca Statele Unite ale Americii, deoarece SUA este un produs al filosofiei iar Europa un produs al istoriei".

Și totuși, ce înseamnă de fapt să fii conservator?

Este greu de răspuns deoarece un conservatorism românesc actual va trebui formulat, asumat vital. Pentru mine cea mai buna sinteză a ce înseamnă „a fi conservator” a dat-o Russell Kirk când a definit cele 10 principii ale gândirii conservatoare politice.

Pe scurt, gândirea conservatoare consideră că există o ordine morală durabilă, aderă la obiceiuri și prezervă o continuitate. Conservatorii cred în principiile prescripției și prudenței, sunt atenți cu principiul varietății și sunt conștienți de principiul imperfecțiunii. Pentru conservatorii libertatea și proprietatea sunt strâns legate. Ei susțin comunitatea voluntară și se opun clar colectivismului involuntar. Conservatorii pleacă de la necesitatea existenței unor restricții prudente ale puterii și pasiunilor umane, nu fac abstracție de ele. De asemenea gândirea conservatoare consideră că permanența și schimbarea trebuie să fie recunoscute și reconciliate într-o societate viguroasă.

Cum se împacă faptul că ești creștin cu politica, cum înțelegi „Dați deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului”?

Ceea ce însuși Iisus ne spune: să îi dăm Cezarului iar Cezarul astăzi este reprezentat de Stat. Domnul ne îndeamnă a-l asculta, a-i da ce este al lui, dări, taxe, impozite, muncă. Iisus nu a îndemnat la răzmeriță, la nesupunere sau la revoluții împotriva cererilor de drept ale Statului, ci ascultare menită a face ordine în conviețuirea socială. Problema care se pune este ce facem când Statul se substituie lui Dumnezeu, când Statul-Cezar uzurpă ceea ce este al lui Dumnezeu? Când se așează în locul Lui și reglementează societatea împotriva principiilor creștine și chiar naturale, impunându-se coercitiv asupra conștiinței oamenilor? Cred că un creștin este dator să refuze ferm, chiar cu prețul vieții. Așa cum ne spune concis și părintele Nicolae Steinhardt: „Creștinismul neajutorat și neputincios este o concepție eretică deoarece nesocotește îndemnul Domnului „fiți dar înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii” (Matei 10, 16) și trece peste textele Sfântului Pavel „Drept aceea, nu fiți fără de minte”, „tu fii treaz în toate” și mai îndeosebi: „Fraților nu fiți copii la minte, ci la răutate fiți copii, iar la minte fiți oameni mari”".