Vocile corectitudinii politice urlă din rărunchi în aceste zile speriate că venirea lui Marian Munteanu în cursa pentru București ar aduce în prim plan teme sensibile pentru democrația noastră de fațadă.

Când un bufon ca Dan Diaconescu a încercat ceva similar, grefând tema naționalismului pe discursul anticorporatist și ceva îndemnuri la atitudini demne în relațiile externe, partidul său a intrat în forță în Parlament. După care televiziunea a fost repede închisă pentru a nu se repetă figura pentru că există un potențial imens pentru discursuri de acest gen având în vedere frustrările acumulate în ultimii 26 de ani în România.

Oamenii din micile orașe de provincie care au încremenit după închiderea capacităților industriale și care supraviețuiesc mizer de la o lună la alta, zona rurală mereu subdezvoltată în ciuda "generoaselor” fonduri europene prin care ne-am pricopsit cu parcuri la sate în loc de rețele de utilități, mare parte a pensionarilor (mai puțin cei cu pensii speciale) ar vrea să audă clar că epoca dezvoltării împotriva oamenilor a luat sfârșit, că interesele lor vor fi prioritare în fața celor ale marilor companii, că Guvernul ia în calcul o politică națională nu doar una de raliere disciplinată la cea impusă de blocurile politice și economice la care am aderat.

Mulți se simt trădați și dezamăgiți de toate partidele politice și nu mai vor să voteze nici măcar cu stânga ce promite tradițional măsuri de protecție socială în campanie pentru a guverna apoi cu principii de dreapta când ajunge la putere. Ei bine, un discurs care să ignore corectiudinea politică și să vehiculeze teme pe gustul celor trădați în tranziție ar prinde automat și în România, mai ales printre dezamăgiții de politică, doar vedem ce se întâmplă în Ungaria și Polonia...

Mai devreme sau mai târziu va intra și România pe harta statelor unde neo-colonialismul pierde teren, oricât de tare s-ar da de ceasul morții vehicolele media îngrășate cu bani europeni și ONG-urile-căpușă. Din acest motiv, apariția unui candidat care ar face posibilă vehicularea acestor teme sperie de moarte vedetele Hotnews, Adevărul, ONG-urile care-și găsesc inspirația în Alina Mungiu, etc. Nici nu mai contează credibilitatea acestuia, dacă chiar e sincer sau doar o creație a sistemului prin care să se controleze mișcarea naționalistă în momentul în care tinde să devină o forță de neignorat (după modelul Tsipras)...Detaliu care a părut să scape inițial celor care au încurajat ascensiunea lui Marian Munteanu din oportunism politic este că odată deschisă supapa discursului anti-corporatist, cu apel la valorile tradiționale, la atitudine demnă în relația cu partenerii euro-atlantici, acesta se va transformă în catalizator pentru discursuri similare și lideri mai greu de controlat iar la un moment dat toate aceste mișcări paralele pot fuziona într-un curent unic care să mature din lingăii care pozează în lideri politici și formatorii de opinie care au uitat că fișa postului de jurnalist este să fi o voce critică în interesul publicului și nu un cârlig pentru dezinformare și deturnare a atenției opiniei publice.

Chiar dacă Marian Munteanu o să fie înlăturat repede din cursa pentru Primăria Capitalei odată cu retragerea sprijinului de către liberali, frica celor care au văzut începutul unui altfel de discurs politic va rămâne în memoria colectivă iar momentul apariției unor partide și lideri care să iasă din poziția de drepți când vine vorba de Înalta Poartă euro-atlantică și să poată concepe politici care să nu vadă exclusiv interesul corporațiilor în dauna intereselor publicului și care să nu promoveze doar valorile globalismului triumfător în dauna oricăror urme de specific național, se apropie. Până atunci ne vor mai speria o vreme cu "naționalismul de grotă” sau "creștinismul de ev mediu” pus în antiteză cu politica transnațională luminată, laicizarea antiseptică, libertatea de alegere fără alternative reale, etc, etc.