ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Pe scurt: despre situația României în context regional și mondial.

Avem la vest țările Mitteleuropa (Vișegrad, în care am putea include, datorită istoriei comune, și Austria), care au propria lor agendă, din care nu facem parte din varii motive. Toți vor să contracareze hegemonia Germaniei și sunt, ca să zicem așa, țările de viteză a doua a Europei. 

Au relații firești cu Rusia - mai ales Ungaria, Cehia și Slovacia. Chiar și Polonia, deși are animozități istorice, are bune relații economice, fiind capătul căii ferate care traversează și aduce marfă din Asia. Se află în cărțile noii administrații Trump. În general, sunt țări cu guverne conservatoare, eurocritice ("iliberale", în newspeak-ul globalist). Austria este țara din care Rusia face afaceri în spațiile ostile, inclusiv în România.

În Nord și Est avem Moldova (depopulată masiv) și Ucraina, ultima complet destabilizată de vestici în urma EuroMaidanului, având și o puternică minoritate rusă, ce "trage" spre țara mamă. Din totalul populației, 30% au declarat rusa ca fiind limba maternă. Probabil că Ucraina va fi dezintegrată în max 10 ani, rămânând doar partea de V, cea greco-catolică, occidentalizantă. 

Ambele sunt pseudo-state (fără fundament istoric), apărute după destrămarea URSS, în care însă există un naționalism local agresiv în Ucraina și destul de ridicol în Moldova, specific copilăriei statelor în general, însă instrumentalizat de diverse forțe. (Voi mai reveni la subiect).

Înspre Sud avem Bulgaria și Serbia. Mai ales cea din urmă, s-a îndreptat spre spațiul de putere rusă, din motive evidente: au fost bombardați de NATO chiar în Sfintele Paști iar Iugoslavia dezintegrată, SUA realizând și primul stat musulman din Europa - Kosovo. Ambele sunt în mod tradițional aliatele Rusiei. Sunt țări din divizia a III-a europeană, ca și România.

Marea Neagră a devenit azi, fără tăgadă, un lac ruso-turc, iar Bulgaria sprijină vocal acest statu quo, pentru că încearcă să intre în joc. România este mult prea "nevinovată" ca să poată pretinde ceva aici. Ce este mai trist este că pierdem acest atu formidabil care este portul Constanța, care ar fi putut fi o poartă a Asiei și Rusiei spre Europa; toate rutele asiatice care trec, inevitabil, prin spațiul ex-sovietic, fiind acum redirecționate.

Germania (care poate juca un rol strict continental) este forța economică principală a Europei și încearcă să facă joncțiunea cu Rusia (resurse și piață de desfacere) cu care să-și împartă influența pe continent. Cele două mari forțe au fost permanent în contact in ultimele decenii. Nemții sunt net împotriva unei posibile uniri a României cu Basarabia și au pus în Rep. Moldova, de conivență cu Moscova, aproape exclusiv funcționari maghiari (din partea UE), susținând suveranitatea acesteia (inclusiv a Bisericii locale) și prin fundațiile principalelor partide (Konrad Adenauer, Hanns Seidel, Friedrich Ebert).

Marea Britanie este decuplată de Europa și se va ocupa de acum de întărirea relațiilor cu Commonwealth-ul - 2.3 miliarde de suflete, aproape o treime din populația planetei, o piață gigantică. Poate așa înțelegem de ce britanicii se simțeau incomodați de miza mică a birocrației UE.
Franța este momentan sub zodia stângii globaliste, însă peste 5 ani, după Macron (omul marii finanțe), probabil că va câștiga din primul tur Marine Le Pen. În mod tradițional, aparatul diplomatic are bune legături cu Rusia, indiferent dacă au o marionetă ca Hollande sau Macron la Palatul Élysée.

Singurul spațiu de manevră pentru noi ar fi fost Balcanii, care însă se uită exasperat spre Rusia - în cazul Greciei și Bulgariei -, iar Turcia are deja relații privilegiate cu aceasta (schimburi economice de aproape 100 miliarde dolari), fiind și o imensă piață (75 de milioane de locuitori), cu o natalitate și o creștere economică formidabilă. Nici măcar cu Albania, care are imnul național scris de Ciprian Porumbescu, prima istorie națională scrisă de N. Iorga și prima scoală în limba albaneză deschisă de Pr. Haralambie Balamace, nu avem relații privilegiate, ceea ce spune totul despre lipsa cronică de viziune în care ne complacem.

Toate bunele relații din Orientul Apropiat, Africa, China, India (Asia) au fost evacuate din preocupările politice/economice ale României, mai ales în ultimul deceniu și jumătate, când externele au devenit un cimitir al elefanților pentru mediocritățile patente susținute de servicii și GDS. Sunt și astăzi funcționari superiori în Orient, Africa, și am avut chiar un președinte al Chinei, Jiang Zemin (președinte până în 2003), care vorbea românește. Profit: ZERO! 

MAE merge pe avarie și cu azimutul exclusiv spre UE și SUA. Restul lumii e pentru alții (am și închis în cei zece ani de băsism multe ambasade din țări unde aveam relații vechi). Calamitatea din Externe o sesizăm imediat când deschide gura un acoperit ca Fonta, Chifu, Diaconescu șamd.
Unde este SUA? Încă nu știm, dar cel mai probabil se vor îndrepta spre Asia-Pacific, unde încearcă să îndiguiască forța Chinei și să oprească apropierea acesteia de Rusia (căreia-i va face concesii pe acest considerent).

De altfel istoria se va scrie în țările BRICS, principalele forțe emergente, cu explozie demografică și de energie antreprenorială, pe fondul unei scăderi a forței vitale din Bătrânul Continent. SUA își mai poate reveni. Europa nu prea mai are șanse, mai ales că este prinsă în necroza colapsului demografic.

Noi avem acum un guvern PSD - ALDE slăbit de servicii, precum și un Iohannis abulic, inert, un vilegiaturist de stat. Despre MAE am vorbit deja. Politica culturală, economică, a relațiilor externe etc, este transmisă din afară, profitând de o clasă politică auto-castrată și debilă, presată de instituțiile de forță. 

Ne amuzăm de engleza unui ministru, dar faptul că suntem complet izolați extern nu ne produce vreo apăsare. 
Nu cred că am avut în istoria modernă o poziție mondială mai nesemnificativă. Din păcate pentru România, Lumea are o viteză de schimbare amețitoare. Iar noi suntem absolut incapabili de adaptare. Ne găsim, datorită unui proces de eviscerare a inițiativei naționale (datorat SRI-DNA, simple unelte ale neoliberalismului corporatist), pe nicăieri. Pentru că un militar răspunde la ordine (din afară, în cazul nostru), nu are viziune geostrategică. Asta o au alții pentru el.

Este motivul pentru care nu prea contăm, la ora asta, pentru nimeni.