Istoria ne-a jucat mereu feste. Cele două războaie ale secolului trecut ne-au găsit precum frunza-n vânt. De fiecare dată partenerii sau parteneriatele ne-au jucat feste. Şi, dacă e să fim sinceri, trebuie să recunoaştem că numai Providenţa ne-a ajutat să mai existăm încă pe hartă.

Ok, deci ce facem? Pe cine să alegem pentru a ne fi bine? Chiar dacă unii se vor uita cruciş la tema articolului de azi, vă spun cât se poate de clar că lucrurile se accelerează. Ceea ce vă întreb în titlu, peste ceva vreme va fi o întrebare de viaţă şi de moarte. Să nu ne pripim totuşi şi să încercăm să le luăm pe rând, cu bune şi cu rele.

Americanii sunt partenerii noştri actuali şi cea mai mare putere a lumii. După unii, această propoziţie e totul şi nu mai urmează nimic după ea. Ei bine, lucrurile nu stau chiar aşa. La ora actuală între România şi SUA nu e o relaţie de parteneriat ci de vasalitate. SUA şi-a înfipt cozile de topor în funcţiile cheie şi, indiferent de ceea ce alege electoratul, calea de urmat este cea diktată de ambasada americană. Din punct de vedere economic, SUA merge pe principiul „după noi potopul”, preferând ca şi la începutul secolului trecut să încheie contracte păguboase pentru statul român, în principal în zona materiilor prime. Aceasta înseamnă investiţii minime şi profit(externalizat) maxim. Din punct de vedere militar, SUA ne vinde rebuturi(vezi avioanele de fier vechi având performanţe inferioare MIG-ului 21 modernizat!) la preţuri piperate.

Ce obţinem totuşi în schimbul acestei îngenuncheri a democraţiei şi economiei? Teoretic apărarea teritoriului naţional în cazul unei agresiuni. Practic nu putem şti decât atunci când un asemenea eveniment se va întâmpla. Ceea ce ştim cu siguranţă este că, după ultimul Război, SUA ne-a abandonat fără regrete, ba, mai mult, le sugera ruşilor să-şi întindă graniţa până la arcul carpatic. Curat murdar, monşer!

Să trecem pârleazul şi să vedem la ce ne putem aştepta de la Răsărit.

 

Pentru a citi INTEGRAL articolul, faceți click AICI.